100 tehnici Yumeiho

1. POZITIA PREGATITOARE

Pacientul este asezat pe genunchi cu sezutul pe calcaie. Practicantul ingenuncheaza in spatele pacientului in pozitie similara, cu membrele inferioare departate, atingand ferm fesele acestuia, cu bustul sprijinind usor spatele pacientului.

Pacientul isi aseaza bratele spre inapoi, capul usor flectat anterior si mentine o pozitie relaxata. Aceasta este pozitia asezat, folosita pentru efectuarea unor procedee fundamentale din cadrul terapiei yumeiho.

2. MASAREA MUSCHILOR TRAPEZI

Se efectueaza in portiunea din dreptul vertebrelor C-7; D-1; D-2; bilateral, in circa trei puncte, minim de trei ori, cu policele. Se preseaza perpendicular aceste puncte efectuand apoi o miscare de impingere inspre cap si apoi spre umeri. Amplitudinea miscarii este data de limita elasticitatii tesutului. Procedeul se executa lent, profund, ritmic, pastrand constanta intensitatea apasarii pe tot parcursul acesteia.

3. MASAREA REGIUNII CERVICALE POSTERIOARE SI POSTERO-LATERALE, stg. + dr.

Se maseaza prin presare ferma a muschilor cu policele si tragere inspre vertebre (apofizele spinoase). Miscarea se executa in limita elasticitatii tesutului, pe 3 linii, in cate 5 puncte, incepand din imediata vecinatate a spinelor vertebrale cervicale (prima linie). Se repeta de cate doua ori pe fiecare linie.

Primul punct al fiecarei linii se afla imediat sub osul occipital ultimul fiind, cu aproximatie, in dreptul vertebrei C-7.

Palma practicantului sprijina fruntea pacientului, astfel incat capul acestuia sa fie complet relaxat.

4. FLEXII LATERALE ALE GATULUI

Se efectueaza flexii laterale stg. + dr. ale gatului, asezand una din palme pe cap, superior urechii in timp ce cealalta sprijina umarul din partea opusa.

Se executa cu blandete dar ferm, mentinand pozitia maxima posibila, nedureroasa, timp de cca 10 – 15 secunde.

Se repeta de 2 ori in fiecare parte.

5. TRAGEREA  ARTICULATIILOR UMERILOR SI ALE VERTEBRELOR TORACALE SUPERIOARE 

Pacientul isi aseaza mainile pe ceafa cu degetele impletite. Practicantul isi va introduce mainile pe sub axilele pacientului si-i va cuprinde antebratele in portiunea distala (cat mai aproape de articulatiile mainilor. Apoi se executa  o miscare de tragere spre sine concomitenta cu una de ridicare, in timpul efecuarii acestora practicantul trebuie sa-si indrepte talia si cu pieptul sa impinga spatele pacientului. Se repeta de 2 ori.

Se va urmari ca pacientul sa adopte o atitudine complet relaxata, coatele “cazand” astfel natural in lateral.

6. TRAGEREA COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE SUPERIOARE SI TORACALE  INFERIOARE

Pacientul trebuie sa se aseze pe calcaie, iar practicantul sa stea ghemuit (pe varfurile picioarelor) in spatele lui, cu genunchii apropiati, asezati simetric fata de coloana vertebrala a pacientului, sa intinda bratele pe sub axilele pacientului acrosand usor umerii acestuia cu mainile si sa-l traga spre el.

Apoi se fixeaza fruntea practicantului pe marginea inferioara a osului occipital al pacientului. Se extinde la maxim spatele pacientului, fixand ferm genunchii deasupra crestelor iliace, si tragand de umeri; in tot acest timp terapeutul trebuie sa fixeze cu fruntea sa ceafa pacientului, iar acesta trebuie sa-si relaxeze corpul cu bratele lasate pe langa corp. Cand se realizeaza tensionarea la maximum a spatelui pacientului, se va executa o tragere scurta si ferma a umerilor acestuia, in plan orizontal. Nu se va impinge cu genunchii spatele pacientului, acestia doar fixandu-l.

Se executa in 3 – 5 puncte incepand de la creasta iliaca pana in dreptul unghiului inferior al omoplatilor.

7. TRAGEREA ARTICULATIILOR VERTEBRELOR LOMBARE INFERIOARE 

Terapeutul va pune genunchiul sau drept pe femurul drept al pacientului cu fata interna a genunchiului stang va fixa osul coxal stang al acestuia; apoi va intinde mana sa stanga pe sub axila stanga punind mana dreapta a pacientului pe umarul stang si prinzandu-l de articulatia acesteia. Apoi va impinge umarul drept al acestuia spre inainte cu mana dreapta si cu mana stanga va trage pentru a roti corpul pacientului spre stanga. Daca se intampina o rezistenta semnificativa, atunci terapeutul va mari forta de executie uzand de propria greutate. Se va urmari mentinerea verticalitatii trunchiului pe tot parcursul miscarii. De asemenea se va fixa ferm intre coapse bazinul pacientului. Se repeta de 2 ori spre fiecare parte.

8. FLEXIA ARTICULATIILOR GLEZNEI SI ALE GENUNCHILOR

Pacientul este culcat ventral cu membrele inferioare departate. Terapeutul ingenuncheaza intre picioarele lui, prinde cu ambele maini degetele picioarelor acestuia si impinge calcaiele spre fese, ajutandu-se de propria greutate. Se executa o prima miscare lent, usor, fara a forta, pana la limita maxima a amplitudinii miscarii, apoi, daca pacientul tolereaza procedeul, se executa iarasi depasind printr-o miscare scurta si ferma limita maxima uzuala a miscarii. El intensifica forta daca intampina rezistenta, fara a provoca insa un disconfort semnificativ pacientului. Se repeta de 2 ori.

9. FLEXIA ARTICULATIILOR DEGETELOR PICIOARELOR

Pe parcursul miscarii de revenire la pozitia initiala de la tehnica anterioara (dupa efectuarea acesteia) se cuprind ferm cu degetele mainii degetele picioarelor pacientului executand asupra acestora o energica flexie plantara (spre talpa).

10. MASAREA REGIUNII SACRALE

Practicantul asezat pe genunchi intre membrele inferioare ale pacientului, maseaza aria fetei posterioare a osului sacru cu policele. Se maseaza prin presare perpendiculara si tragere inspre picioare a tesutului, in limita elasticitatii acestuia.

Se efectueaza in 5 puncte, simultan stg.+ dr. Se repeta de 3 ori.

Apasarea asupra punctelor situate in dreptul coccisului nu va fi urmata de tragere, nu se efectueaza apasari asupra coccisului!