Alimentația mixtă şi artificială a sugarului

Alimentaţia mixtă este alimentaţia sugarului din primele patru luni de viaţă cu laptele uman şi cu un altfel de lapte.

Indicaţiile pentru o alimentare mixtă sunt: hipogalactia, absenţa mamei de la unele supturi prin reluarea activităţii profesionale, prematuritate etc.

Tehnica alimentaţiei mixte cuprinde două procedee:

1. Metoda complementară practicată în cazul cu hipogalactite şi la prematuri, ea constă în punerea copilului la san, se face apoi proba suptului după care se completează cu un preparat de lapte pană la acoperirea raţiei alimentare la o masă. Metoda este fiziologică, menţine stimulul prin suptul regulat cu evacuarea completă a sanilor şi oferă uşurarea digestiei preparatului latescent prin aportul de enzime din laptele uman ( în special de lipază).

2. Metoda alternativă se foloseşte la sugari, ai căror mame lipsesc o perioadă a zilei de acasă. Alimentaţiile complete de lapte uman alternează cu alimentaţiile complete cu un alt preparat de lapte. Metoda respectivă are totuşi şi dezavantaje: perioadele de timp îndelungat între alăptări condiţionează stagnarea laptelui în glanda mamară şi, ca urmare, micşorarea secreţiei laptelui printr-un mecanism feed back. Se va persevera, în mod special, ca în primele patru–şase luni de viaţă sugarul să fie alăptat exclusiv la san. Se va recurge însă la alimentaţia mixtă dacă nou-născutul nu depăşeşte greutatea de la naştere după cincisprezece – douăzeci de zile de viaţă şi, ulterior, sporul ponderal este mai mic de o sută cinzeci grame per săptămână şi dacă într-adevăr această tulburare de creştere nu are alte cauze decât cele de alimentaţie.

Rezultatele alimentaţiei mixte sunt superioare alimentaţiei de tip artificial şi foarte apropiată de cele ale alimentaţiei naturale, dacă suplimentul nu depăşeşte cantitativ o treime din raţia alimentară a sugarului.

Alimentaţia mixtă se poate realiza prin completare, când sugarul primeşte sânul la fiecare masă, cu o cantitate de lapte praf. Cantitatea de lapte praf completată se stabileşte prin proba suptului. Laptele care se completează este bine să fie administrat cu linguriţa şi nu cu biberonul. Alimentaţia cu biberonul nu supune sugarul la efort, este mai comodă, uşor de acceptat, ducând la înţărcare în maximum o lună, dacă acesta este scopul urmărit, sau dacă asta ne impune situaţia.

Alimentaţia mixtă prin metoda alternativă constă în înlocuirea uneia sau a mai multor mese la sân cu preparate de lapte praf. Completarea laptelui de mamă cu un alt preparat de lapte trebuie să se facă cu răbdare, deoarece sugarul deosebeşte gustul străin al laptelui praf. Se va urmări zilnic scaunul, ca şi eventualele vărsături pentru a depista din timp o posibilă intoleranţă sau infecţie digestivă. În cazul în care acestea apar, trebuie consultat de urgenţă medicul. Infecţiile digestive pot fi prevenite prin igiena sânilor şi a mâinilor, sterilizarea obiectelor în care se pregăteşte laptele (biberoane, tetine fierte, vesela bine degresată şi fiartă).

Alimentaţia artificială este alimentaţia sugarului în primele patru luni de viaţă cu un alt lapte în loc de laptele uman. Aici laptele matern constituie mai puţin de o cincime din volumul necesar pentru o zi plus formulele lactate ( supliment ) într-un volum mai mare de patru cincimi sau chiar 100 %.

Acest tip de alimentaţie reprezintă înlocuirea laptelui matern în primele şase luni de viaţă ale sugarului exclusiv cu lapte praf (preparate industriale). În cazul alimentaţiei artificiale vor trebui stabiliţi de la început parametrii nutriţionali şi alimentari, în funcţie de particularităţile individuale ale fiecărui sugar căruia i se administrează un preparat de lapte.

Sortimentele de lapte praf sunt foarte variate, de aceea este bine ca mamele să se sfătuiască cu medicul (neonatolog, pediatru sau cu medicul de familie) în legătură cu formula de lapte praf pe care să o utilizeze în alimentaţia sugarului.