Alimentația sugarului

Alăptarea

• în primele 6 luni de viaţă sugarul trebuie alăptat exclusiv (sân la cerere, fără apă/ceai), laptele mamei acoperind integral nevoile nutritive ale sugarului până la vârsta de 6 luni;
• este necesară menţinerea alăptării până la vârsta de cel puţin 12 luni datorită proprietăţilor nutriţionale şi antiinfecţioase ale laptelui matern. (recomandările OMS susţin alăptarea până la 24 luni şi peste);
• Mama trebuie susţinută să menţină alăptarea cât mai mult timp posibil: să fie învăţată poziţii corecte de alăptare, să fie instruită să facă „bancă de lapte” când începe serviciul etc.

În lipsa laptelui matern, formula de lapte adaptată fiecărei vârste pentru sugari este, de asemenea, suficientă din punct de vedere nutriţional, până la 6 luni, când începe diversificarea alimentelor. Înlocuirea formulei cu lapte de vacă este oportună la aproximativ 24 de luni.

pixabay.com
pixabay.com

Laptele de mamă este alimentul ideal pentru sugar deoarece:
• conţine într-o proporţie mare aminoacizi esenţiali;
• compoziţia laptelui matern variază pe durata unui supt;
• concentraţia în lipide a laptelui creşte pe parcursul alăptării, acestea devenind un factor de saţietate pentru copil la sfârşitul suptului;
• ginolactoza, glucid prezent în laptele de mamă, are un rol de factor bifidus, component probiotic important în digestie;
• raportul calciu/fosfor asigură o bio-disponibilitate mare a calciului;
• fierul din laptele matern nu are legătură cu dieta sau nivelul fierului seric al mamei care alăptează.

Ce este alimentaţia complementară?

Introducerea unor alimente care fac trecerea de la alimentaţia exclusiv lactată la alimentaţia consistentă defineşte alimentaţia complementară, termen care înlocuieşte termenul de alimentaţie diversificată.
La sugarul sănătos, la vârsta de 6 luni, laptele de mamă nu mai poate asigura, ca singur aliment, necesarul caloric şi de micronutrienţi, fapt ce recomandă introducerea alimentelor semisolide. Se recomandă ca alimentaţia complementară să fie introdusă la această vârstă, indiferent dacă sugarul este alăptat sau hrănit cu formulă de lapte.
În alimentaţia complementară sunt recomandate, pentru început, alimente special preparate pentru sugar, numite tranziţionale (între alăptare şi meniul obişnuit al familiei), constituite din alimente semisolide cu densităţi energetice şi caracteristici nutriţionale adecvate sugarului.

Până la sfârşitul primului an de viaţă cei mai mulţi sugari devin capabili să consume alimente din mâncarea familiei, care vor fi fărâmiţate sau pasate. Începerea alimnetaţiei complementare va urma anumite reguli şi anume:
• sugarul să fie sănătos;
• noile alimente se vor introduce progresiv; câte un aliment pe zi, păstrându-se un interval de 4 zile între ele dacă sugarul tolerează bine alimentul oferit; se evită astfel apariţia alergiei şi a intoleranţei la aliment;
• cantitatea din noul aliment va creşte în trepte de 30-50 ml pe zi;
• alimentele noi vor fi date în stare semisolidă, cu linguriţa;
• sugarul va fi monitorizat atent datorită faptului că orice aliment nou poate fi alergizant;
• se combate adăugarea zahărului pentru modificarea gustului;
• până la apariţia dinţilor, alimentele vor fi pasate, apoi triturate;
• făinurile care conţin gluten (grâu, orz, ovăz, secară) se vor introduce după vârsta de 7-8 luni, evitându-se astfel manifestările precoce ale celiachiei, boală condiţionată genetic; până la aceasta vârstă vor fi oferite sugarului făinuri fără gluten (orez, porumb);
• alimentul nou va fi propus şi nu impus, evitându-se anorexia psihogenă;
• ordinea introducerii alimentelor va fi adaptată personalităţii sugarului şi stării lui de nutriţie;
• în marea majoritate a cazurilor se va începe cu legume (morcovi, cartofi, dovlecei, ţelină, păstârnac, pătrunjel, ardei gras, roşii, frunză de salată, ştevie, spanac) care vor fi pasate;
• piureul va fi îmbogăţit caloric cu ulei, iar în momentul servirii se vor adăuga câteva frunze de pătrunjel sau mărar, pentru aportul de vitamina C;
• masa de legume va înlocui progresiv masa de lapte de la orele 12.00-14.00;
• la 3-4 zile de la introducerea piureului de legume se va introduce piureul de fructe (măr crud sau copt, suc de portocale, pere, caise, piersici; pepene galben, mango, banană, în intervalul 9-10 luni); după vârsta de 12 luni copilul poate primi şi alte fructe cu potenţial alergizant – căpşuni, mure, fragi, zmeură; piureul de fructe nu se va îndulci;
• în funcţie de preferinţele copilului şi de sezon, introducerea fructelor o poate preceda pe cea a legumelor;
• de 3-4 ori pe săptămână, masa de prânz (de legume) va fi completată cu carne de pasăre, viţel sau vită, care va fi introdusă progresiv începând cu 30 g/zi (1 lingură cu vârf), trecând la 60 g/zi şi apoi la 90 g/zi; carnea va fi fiartă separat de legume;
• după 61/2 lun,i se poate introduce gălbenuş de ou, fiert foarte tare (8-10 minute); gălbenuşul de ou va fi frecat în piureul de cartofi deoarece amidonul din cartof creşte digestibilitatea oului şi disponibilitatea Fe conţinut în ou;
• albuşul este alergizant şi nu se dă copilului mai mic de 1 an;
• carnea şi oul pot fi date alternativ, astfel încât copilul să primească zilnic proteină fie de ou fie de carne;
• după vârsta de 7 luni se poate introduce iaurtul, preferabil făcut în casă, din lapte fiert sau lapte praf integral;
• la 10-11 luni sugarului i se poate da peşte alb fiert, budinci din legume, paste făinoase, perişoare, găluşte (preparate numai cu gălbenuş), mămăliguţă cu brânză şi smântână, prăjituri de casă cu mere, brânză, chisel de fructe;
• mesele complementare vor fi suplimentate cu laptele de mamă până la acceptarea totală a alimentelor de înlocuire. După fiecare masă care se doreşte înlocuită, se poate da sân pentru a stimula secreţia lactată şi a aduce un surplus de lichide; la celelalte mese, copilul va fi pus la sân înainte de masă;
• se va institui “ritualul” mesei, cu o ambianţă calmă, stimulativă, fără a folosi televizorul, jocuri şi jucării pentru a-l face să mănânce;
• calitatea alimentului este importantă, iar familiile care au posibilitatea să o facă vor oferi copilului pe cât posibil alimente şi produse din gospodăria proprie, legume sau cereale cultivate pe teren fără îngrăşăminte chimice; nu se vor da copilului alimente contaminate;
• preparatele industriale pentru sugar, numite şi pape au ca avantaje faptul că, au compoziţie standardizată după criterii internaţionale, precum şi securizare toxică şi bacteriologică; ca dezavantaje pot fi citate faptul că trebuie folosite în decurs de 24 de ore de la deschiderea cutiei şi au un preţ ridicat;
• trebuie evitată, chiar eliminată, oferirea dulciurilor concentrate, a băuturilor din comerţ (care conţin conservanţi), a sosurilor grase, rântaşurilor şi condimentelor agresive. Nu se vor da sugarului alimente care pot fi aspirate (nuci, alune, seminţe, boabe de porumb, bomboane şi floricele), şi nici alimente alergizante (ciocolată, cacao, fructe menţionate anterior);
• meniurile vegetariene sunt contraindicate la sugar;
• în cazul sugarilor cu stare nutriţională deficitară, primul aliment introdus în alimentaţia complementară va fi făinosul fără gluten (făina de orez, făina de porumb), care are o valoare energetică crescută;
• Pe durata alimentaţiei complementare, sugarul va fi monitorizat în ceea ce priveşte starea generală, curba ponderală şi starea scaunelor.

UNICEF