Berbec – Scris

Nu exista nici un indiciu constant caracteristic pentru Berbec, dar se remarca, in afara tonalitatii, miscarea generala a scrisului, revelatoare pentru calitatea sa naturala, un mod special, personal, de a reprezenta elanul, impulsul acestui semn. Primavara se recunoaste dupa revenirea rindunelelor sau dupa victoria zilei asupra noptii, a caldurii asupra frigului? Acestea toate, si alte multe inca, puse la un loc, formeaza primavara. lata postulatul astrologic: individualizarca unei calitati generale. Orice statistica ce respinge acest postulat este sterila. M. Gauquelin nu 1-a respins iar cercetarile sale asupra influen-tiei astrilor sint concludente: Marte contribuie in egala masura la nasterea sportivilor, cit si a militarilor, a medicilor. Ce este oare asemanator, pentru cel care vrea sa fie foarte precis, la un ciclist si la un ginecolog? Berbecul se traduce la Zola prin iscalitura focoasa, prin impetuozitatea trasaturilor; la Baudelaire infocarea devine nervozitate, impetuozitatea agitatie febrila a formelor; cu Bismarck regasim forta agresiva, automatismul distrugerii; Vigny, totalitarist pasionat, dar nedesavirsit, il ridica pe Berbec contra siesi, ca pumnalul din sublinierea iscaliturii. In fine, coincidenta fortuita sau intimplare malitioasa (pentru noi, simpla observatie), Mallarme, seful scolii simboliste, adopta o scurta parafa sugerind ideograma Berbecului.

Aportul planetei dominante justifica aceste divergente din sinul aceleiasi familii zodiacale (Berbec-Vcnus, Berbec-Marte, Berbec-Satum etc.). Observatiile noastre trebuie luate ca tot atitea forme posibile, tot atitea maniere speciale de a cuprinde acelasi dinamism. Ne vom margini sa prezentam polimorfismul Berbecului in scris.

Se semnaleaza adesea prin inclinarea literelor, miscarea ascendenta sau foarte progresiva a rindurilor (scris avintat, dextrogir). in general, el determina o anumita sinuozitate a trasaturii (litere dansante). Sa-i punem in seama finalele ascendente, scinteierile, sclipirile (mici trasaturi vioaie), apasarile bruste (ingrosari localizate), sacadarile, unghiurile ascutite, salturile penitei. Focul disjunge mai degraba literele fara sa fragmenteze totusi scrisul, care ramine omogen in dinamismul sau. Se mai intilneste si un procedeu de legatura mecanica, ceea ce corespunde Berbecului furios, prins in angrenajul actiunii, identificind intentia cu actul, amenintarea cu executia, neacordind incredcre decit sinceritatii sale interioare oarbe. Daca scrisul este excesiv de inclinat si unghiulos, pasiunea se fanatizeaza. Focul nu este lipsit de legatura cu lirismul, cu abuzul de superlative, cu exagerarea.

Exuberanta Berbecilor supravitalizati comunica scrisului un delir entuziast: accentele, barele de la „t”, punctele de pe „i” zburatacesc.