Bobul de gradina

Originar din Asia Mica si Africa de Nord, bobul este una din cele mai vechi plante cultivate si mult apreciate in antichitate de catre egipteni, evrei, greci, romani, care o foloseau in alimentatie, dar si ca ofranda adusa zeilor.

Bobul de gradina (Vicia faba) are doua varietati, si anume:

–      var. minor – bobul mic – recomandat pentru cultura mare in camp;

–      var. major – bobul mare – cultivat in gradinile de legume.

Bobul are intrebuintari multiple. Astfel, in alimentatia omului se folosesc pastaile tinere, semintele verzi si uscate, ajunse la maturitate, iar, uneori, chiar frunzele, preparate sub diferite forme: salate, supe, ciorbe, soteuri, mancare, creme. Semintele, uscate, prajite si macinate, se pot utiliza la obtinerea surogatului de cafea, iar sub forma de faina, in amestec cu cea de grau sau de secara, servesc la prepararea unui sortiment de paine. Toate partile plantei constituie un bun furaj pentru animale, iar din frunze se poate extrage acid citric.

Vicia faba
Vicia faba

In cultura, bobul, asemeni altor leguminoase, este o buna premergatoare pentru alte plante, contribuie la imbunatatirea insusirilor solului, se poate folosi ca ingrasamant verde. Datorita plantelor cu port inalt si viguroase, bobul se recomanda pentru cultivarea in benzi, intre care se amenajeaza culise in scopul protejarii impotriva vantului si a curentilor reci de aer, a legumelor sensibile, ca pepenii, castravetii, fasolea.

Valoarea alimentara a partilor comestibile rezida mai ales din cont inutul ridicat in proteine, care in boabele uscate poate atinge 25 – 30% si in vitaminele C, B1, caroten.

Datorita continutului relativ scazut in hidrati de carbon bobul este recomandat si obezilor.

Pastaile tinere si boabele verzi sunt perfect digerabile si au proprietati relativ astringente, constituind un remediu pentru deranjamente stomacale.

Este contraindicat, insa, consumul indelungat in cantitati excesive, care poate determina o boala a sangelui numita „favism”.

In prezent, bobul se cultiva pe suprafete foarte mari in tarile asiatice (China, Japonia, India), dar si in cele din sudul si vestul Europei (Italia, Spania, Franta, Anglia, Olanda, Belgia). Datorita cerintelor reduse fata de caldura, bobul se poate cultiva pana la latitudini de peste 67°.

In tara noastra, cultura acestei plante s-a redus mult, fiind inlocuita cu cea a fasolei si mazarii, in prezent suprafete mai mari cultivate cu bob gasindu-se in Bucovina, Oltenia, Maramures si mult mai mici in alte regiuni, unde apare sporadic.

Bobul de gradina prezinta urmatoarele caractere biologice:

–      radacinile sunt viguroase, au nodozitati fixatoare de azot si patrund in sol la circa 1 m adancime;

–      tulpina neramificata, muchiata, erecta, goala in interior, atinge inaltimi de 0,6 – 1,2 m;

–      frunzele lucioase, de culoare verde-cenusiu, sunt impari-penate, compuse din 2 – 4 perechi de foliole, se termina cu o prelungire scurta, ascutita;

–      florile mari sunt albe cu pete negre pe aripioare si se formeaza cate 2 – 7 la subsuoara frunzelor;

–      fructele sunt pastai cilindrice sau turtite, lungi de 4 – 14 cm, pubescente, si contin 3 – 5 seminte mari, usor turtite, de culoare cafenie, verde-violacee sau neagra; facultatea germinativa a semintelor este de 90 – 95% si se poate pastra 4 – 5 ani.

Soiurile de bob au perioada de vegetatie cuprinsa intre 95 – 120 de zile si se deosebesc prin inaltimea tulpinilor, marimea pastailor, numarul si culoarea semintelor. In cultura se gasesc soiurile: Negru rusesc, De Sevilla, Belorus, Goliath, Dardanele, De Windsor , ca si soiurile romanesti: Costin si Productiv 31.

Putin pretentios la caldura, bobul suporta ingheturi usoare pana la -4° C. Se poate semana deci, primavara cat mai timpuriu, germinarea avand loc la 3 – 4°C. Temperatura optima fructificarii este de 15 – 20°C.

Fata de umiditate bobul are cerinte mari, nu rezista la seceta, mai ales la cea atmosferica, ca urmare da cele mai bune rezultate in zonele umede si racoroase din nordul tarii. In zonele calduroase din sudul tarii este absolut necesara irigarea, mai ales la germinare si inflorire, deoarece seceta provoaca avortarea florilor si scaderea productiei. Bobul se poate cultiva pe soluri mai putin favorabile altor legume, cum ar fi cele grele, argiloase, capabile sa retina apa, cu reactie usor acida sau neutra.

Spre deosebire de celelalte leguminoase, bobul raspunde bine la fertilizarea terenului cu gunoi de grajd, in anul culturii.

Tehnologia culturii bobului este simpla. In asolament poate urma dupa orice planta, cu exceptia leguminoaselor, cele mai bune rezultate se obtin dupa prasitoare. Bobul constituie o excelenta premergatoare pentru alte plante legumicole.

Pregatirea terenului este asemanatoare cu cea a mazarii de gradina, aplicandu-se la fertilizarea din toamna circa 20 – 30 t/ha gunoi de grajd, 200 – 300 kg/ha superfosfat si 200 – 250 kg/ha sare potasica, iar primavara, circa 100 – 150 kg azotat de amoniu.

Aratura ramane in brazda cruda si se grapeaza primavara timpuriu. Semanatul se face in martie, folosind samanta de 1 – 2 ani vechime, in cantitate de 220 – 250 kg/ha. Pentru o rasarire uniforma se recomanda umectarea semintelor in apa calda (30°C), timp de 24 ore. Se seamana la adancime de 6 – 7 cm, in randuri distantate la 40 – 50 cm, echidistante (la distante egale) sau grupate in benzi de cate 4 – 5 randuri, cu poteci de 60 cm intre ele, sau mai mari, daca se vor amenaja culise de protectie. Se poate semana si in cuiburi la 50/30 cm. In timpul perioadei de vegetatie se executa lucrari curente de ingrijire. Pe solurile grele, este deseori nevoie sa se rupa crusta, cu ajutorul grapei stelate, pentru a ajuta rasarirea plantutelor. Raritul se face la 20 cm intre plante pe rand sau lasand   2 – 3 plante la cuib. Se fac 2 – 3 prasile, incepand chiar dupa rasarirea plantelor, recomandandu-se un usor musuroit la ultima prasila. La inflorit se administreaza 70 – 100 kg/ha azotat de amoniu, iar in perioadele secetoase se iriga prin aspersiune cu 400 – 500 m³ apa/ha.

O deosebita atentie trebuie acordata combaterii bolilor si daunatorilor.

Rugina bobului se combate prin stropiri cu zeama bordeleza 1% sau prin ruperea si arderea tulpinilor bolnave. Contra puricilor verzi si negri se fac stropiri cu Carbetox 0,4%, iar gargarita bobului, care ataca boabele, se combate prin metodele folosite la mazare. Uneori, se practica ruperea varfurilor plantelor pentru a accelera coacerea pastailor, ca si pentru a indeparta puricii verzi care ataca cu predilectie varfurile fragede ale tulpinilor. Recoltarea bobului incepe in luna mai si se face in momente diferite, in functie de scopul urmarit, soiul cultivat si conditiile de vegetatie. Pentru consum, pastaile verzi se recolteaza dupa circa 80 – 90 zile de la semanat, cand acestea au dimensiunile normale. Recoltand in mai multe reprize, la interval de 3 – 4 zile, se pot obtine 20 – 25 t/ha. Pentru obtinerea semintelor verzi, recoltarea se face ceva mai tarziu, atunci cand boabele au dimensiunile caracteristice soiului, dar sunt inca fragede, neintarite. Productia poate atinge 8 – 12 t/ha.

Lasand pastaile pe planta pana la maturitatea deplina, se pot recolta in perioada iulie – august, boabe uscate pentru consum.