Calciul în alimentația copiilor

Funcţia esenţială a calciului este legată de mineralizarea oaselor în relaţie cu fosforul, vitamina D şi hormonul paratiroidian.
Sursele de calciu sunt reprezentate de lapte şi produse lactate, galbenuş de ou, peşte, legume verzi (spanac, broccoli), fructe crude, pâine integrală şi cereale fortifiate.
Biodisponibilitatea calciului este afectată de sursa alimentară şi de raportul calciu/fosfor din alimente. Calciul din laptele de mamă are o biodisponibilitate mai mare decât calciul din laptele de vacă, datorită unui raport calciu/fosfor optim.
Glucoza şi lactoza din dietă îmbunătăţesc absorbţia calciului, în timp ce taninii, polifenolii şi fosforul în exces, din fibrele alimentare, limitează absorbţia.

calciu_lapteNevoia de calciu este de:
• 400 mg până la 5 luni;
• 600 mg la 6-12 luni;
• 800 mg la 1-10 ani;
• 1200 mg la mai mult de 11 ani.

Sugarii alimentaţi cu lapte de vacă prezintă fenomene de hipocalcemie de cauză nutriţională datorită raportului calciu/fosfor inadecvat (exces relativ de fosfor).
Rahitismul necesită creşterea aportului dietetic de calciu, suplimentarea cu preparate cu calciu şi asocierea vitaminei D în doze terapeutice.

Informații utile:

• Calciul are rol în mineralizarea oaselor.
• Copilul care primeşte 500 ml de lapte pe zi nu are nevoie de suplimentare cu calciu.
• Unele alimente, mai ales băuturile cu ingrediente „identic naturale”, joacă adesea rolul de chelatori („hoţi”) de calciu de aceea părinţii trebuie să citească etichetele înainte de a oferi astfel de produse copiilor.
• Calciul din laptele de mamă are o biodisponibilitate mai mare faţă de cel din laptele de vacă.
• Pe lângă calciu, este esenţial ca tuturor copiilor de la 7 zile la 18 – 24 luni să li se administreze vitamina D în doză de 500-1000 UI/zi; pentru situaţii speciale, la recomandarea specialistului (prematur, creştere rapidă, infecţii repetate, mediu poluat, zona geografică neînsorită etc) doza poate fi mărită. Profilaxia se continuă apoi în anotimpul rece până la 14-15 ani.