Cătina

Este un arbust fructifer, cunoscut ca făcând parte din flora spontană a României, care se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie, cosmetică, dar şi ca plantă ornamentală. Fructele, cu un gust acrişor-astringent se recoltează din a doua jumătate a lunii august până spre jumătatea lunii octombrie.

Există un cuvânt care caracterizează cel mai bine cătina: antioxidant! Fructul de cătină conţine de două ori mai multă vitamina C decât măcieşul şi de 10 ori mai multă decât citricele. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Betacarotenul – necesar ochilor se găseşte în cătina albă din belşug, (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov). iar prin vitamina E, numită şi “a tinereţii”, cătina albă este implicată în cele mai importante procese de regenerare din organism. Mai regăsim celuloză, microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier şi sodiu, uleiuri complexe etc. Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute încă din antichitate, iar în prezent, de la cătină se obţin produse ca: ceaiuri din fructe, muguri, frunze şi chiar scoarţă, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urmă este şi cel mai valoros din punct de vedere medical.

Utilizări:

catinaFructele. Se păstrează cel mai bine în miere de albine. Se consumă atât cât suportă fiecare. Tot secretul este sfărâmarea între dinţi şi mestecarea seminţei din fruct, aceasta fiind, de fapt, adevăratul depozit de vitamine. Cei care preferă un somn liniştit, este bine să consume fructe de cătină numai în prima parte a zilei, consumul lor către seară dând un efect mai puternic decât cel al cafelei. Prin prelucarea fructelor în industria alimentară se obţin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceţuri, peltea, lichioruri, diverse băuturi alcoolice – nu sunt atât de bogate în vitamine precum fructul în sine! Prin prelucrări în laboratoarele farmaceutice, din catină se obţin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor şi leucemiei.

Uleiul de cătină este utilizat în tratamentul unor afecţiuni precum: ulcerul gastric şi duodenal, alergiile, diareea, urticaria, reumatismul, afecţiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o acţiune reconfortantă, chiar cu efecte uşor narcotice. De asemenea, se mai foloseşte în alcoolism, anemii, astenie şi stres. Cu cătină se mai tratează afecţiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arterială şi gingivitele.

Mugurii de cătină au efect afrodisiac, stimulează apetitul sexual, combat infertilitatea atât la femei, cât şi la bărbaţi, fiind considerate de către cei ştiutori o adevărată viagra naturală românească. Produse din cătină au fost utilizate şi în alimentaţia cosmonauţilor, datorită efectului energizant şi echilibrant, dar şi de mărire a rezistenţei organismului la acţiunea radiaţiilor cosmice (miraculoasa plantă este un produs natural recunoscut pentru activitatea de protecţie împotriva radiaţiilor solare sau de altă natură).

Se utilizeaza şi în geriatrie cu rezultate spectaculoase. Datorită vitaminelor A şi E pe care le conţine, uleiul obţinut din cătină are proprietăţi terapeutice foarte puternice – produsul are efecte regenerante, de întinerire şi este folosit în foarte multe boli, atât pentru prevenire, cât şi pentru tratare.

Cătina este şi un foarte bun antiinflamator care inhibă pofta de mâncare în cazul unor tratamente ale obezităţii.

Fructele de cătină conţin, în proporţie de 35%, acid palitoleic – un acid gras foarte important care se găseşte în compoziţia pielii, ajutând la întreţinerea celulelor şi la vindecarea leziunilor. Uleiul extras din seminţe conţine 17% acid oleic, 34% acid omega 3 şi 31% omega 6. Bogăţia de ingrediente bioactive, fiecare cu acţiunea sa specifică, fac din uleiul de cătină o materie primă cu multiple efecte benefice pentru industria cosmetica.

Produsele cosmetice ce conţin ulei de cătină au proprietăţi nutritive, cicatrizante, emoliente şi de protecţie antisolara. Uleiul de cătină combate îmbătrânirea prematură a epidermei prin efectul antiradicalic şi prin refacerea ţesutului conjunctiv alterat de vârstă. Este eficient în tratamentul arsurilor şi escarelor, în dermatite, eczeme, cuperoză, acnee, psoriazis, arsuri solare.

Cum preparam suc si infuzie de catina

Infuzia de catina se prepara dintr-o lingura de fructe zdrobite la 250 ml de apa clocotita. Se lasa 30 de minute, dupa care se bea fractionat, pe parcursul intregii zile.

Sucul de catina, fiind foarte concentrat, se bea indoit cu apa. Amestecat cu miere si decoct de menta este bun in tratamentul bolilor tubului digestiv, mai cu seama cand aciditatea este mai scazuta: la 3 pahare de suc se adauga un pahar de apa fiarta, 50 de grame de miere si 1/2 pahar de decoct de menta.

Uleiul de catina – preparare si intrebuintare

Uleiul de catina se poate prepara în felul urmator: se spala bine cu apa fiarta si racita 1 kg de fructe, dupa care se usuca in servete. Se zdrobesc apoi pe rand cu o lingura de lemn intr-un vas emailat sau de sticla. Se stoarce sucul obtinut prin tifon, obtinandu-se aproximativ 600 de grame. Se lasa timp de 24 de ore la temperatura camerei, fara a-l acoperi etans. Se va forma o pelicula de culoare mai deschisa, care este uleiul de catina. Ceea ce a ramas de la tescuire se usuca intai la aer, apoi într-un cuptor deschis pana devine sfaramicios. Se rasneste in rasnita de cafea. Pudra astfel obtinuta se pune intr-un vas de sticla sau emailat si peste ea se toarna 12 linguri de ulei de masline sau de porumb. Pudra cantareste aproximativ 50 de grame si uleiul o va acoperi bine. Se lasa timp de trei saptamani, agitand amestecul din cand în cand. Dupa cele trei saptamani se scurge usor. Uleiul astfel obtinut este destul de concentrat. Se ia cate o lingurita cu 15-20 de minute inainte de masa, de 2-3 ori pe zi. Uleiul de catina este foarte eficient in prevenirea arteriosclerozei si în normalizarea tensiunii. Iarna, putem folosi ulei de catina pentru a proteja partile corpului care sunt cele mai expuse frigului, adica fata, mainile si picioarele.