Cauzele insuficienței cardiace

Insuficienţa cardiacă este consecinţa funcţională a unor cauze multiple, care, direct sau indirect, scad forţa de contracţie a miocardului şi în special a zonelor anatomice cu ponderea cea mai mare în asigurarea cu sânge a organismului (ventriculul stâng).

O cauză frecventă este suprasolicitarea ventriculului; uneori acesta are de făcut faţă unei sarcini foarte mult crescute de presiune pentru a împinge sângele din camera respectivă, aşa cum se întâmplă în hipertensiunea arterială, contracţia de aortă, stenoza pulmonară, cordul pulmonar; alteori, ventriculul este suprasolicitat datorită volumului mare de sânge pe care îl are de pompat (insuficienţa mitrală, insuficienţa aortică, defect de sept atrial sau interventricular, duct arterial patent, fistule arterio-venoase). În multe cazuri ventriculul nu se mai poate contracta normal, armonios şi eficient, datorită prezenţei în masa lui musculară a unor zone cicatriceale sau prost irigate şi hipotone, care îi reduc eficienţa contracţiei; acesta este cazul asinergiilor, disinergiilor şi anevrismelor ventriculare, consecinţe ale infarctului miocardic.

O altă cauză de insuficienţă cardiacă este modificarea morfofuncţională a fibrelor cardice. Această modificare poate fi primitivă sau secundară. Forma secundară este cea mai des întâlnită şi este consecutivă suprasolicitării ventriculului.alteori, tulburarea miocardică este consecinţa miocarditei (de etiologie infecţioasă, bacteriană, virală sau generată de protozoare) sau a unor tulburări metabolice grave, induse cel mai des de ischemia cordului (cardiopatia ischemică), sau de scăderea pH-ului sanguin sau a presiunii arteriale a oxigenului, sau de creşterea presiunii arteriale a bioxidului de carbon (întâlnite în cordul pulmonar sau de unele droguri sau toxice, de alcool, de unele infecţii grave, anemii grave, insuficienţă renală, diabet sau starea de şoc cronic. Îmbătrânirea antrenează scăderea eficienţei contracţiei miocardice prin modificarea structurii fibrei cardiace. Unele boli sistemice au în cortegiul lor simptomatic şi insuficienţa cardiacă (bolile de colagen).

În cazuri rare, modificarea fibrelor cardiace este primitivă, fie în cadrul miodistrofiilor, fie evoluând ca o cardiomiopatie idiopatică. Uneori, insuficienţa cardiacă este consecinţa hipoplaziei miocardice; scăderea masei musculare cardiace este frecvent consecinţa infarctului de miocard, după cum în cazuri rare este legată de prezenţa tumorilor intramiocardice. Iradierile pot induce un proces de miocardită radică, cu fibroza şi sărăcirea în fibre cardiace a miocardului.

O altă cauză de insuficienţă cardiacă este restricţia în umplerea diastolică a ventriculului, aşa cum se întâmplă în stenoza mitrală, în pericardita constrictivă şi în unele forme de endomiocardită cu restricţie mare la destinderea diastolică a ventriculului.

Tulburările de ritm cu tahicardie sau bradicardie importantă pot induce insuficienţa cardiacă.