Cerinţe pentru alimentația artificială a sugarului

Alimentaţia artificială este alimentaţia sugarului în primele patru luni de viaţă cu un alt lapte în loc de laptele uman. Tehnica de alimentaţie artificială include un şir de principii obligatorii şi anume:

1. Noul aliment se va introduce în alimentaţie numai când copilul este sănătos.
2. Fiecare aliment nou se va introduce progresiv, prin tatonarea toleranţei digestive, în cantităţi mici, care ulterior se vor mări.
3. Nu se vor introduce niciodată simultan două sau mai multe alimente noi.
4. Nu este raţională folosirea a două sau mai multe formule de acceeaşi compoziţie, folosirea mai multor formule mărește riscul apariţiei tulburării digestive.
5. Nu se va apela la schimbarea prea frecventă a alimentaţiei sugarului, la o stagnare neînsemnată a sporului ponderal sau la cea mai uşoară schimbare a scaunului, mai ales în primele trei luni de viaţă; fiecare aliment nou necesită o perioadă de adaptare adecvată.
6. O stagnare a sporului ponderal de unu, cinci- două săptămâni va impune modificări în dietă, calcularea raţiei alimentare de facto, normată de corecţiile calitative şi cantitative necesare.
7. Se va ţine cont de particularităţile individuale ale sugarului în raport cu alăptarea la sân alimentaţia artificială a sugarului impune respectarea unor reguli suplimentare de igienă ceea ce priveşte păstrarea, pregătirea şi folosirea vaselor necesare pentru prepararea amestecurilor latescente.
8. Se impun măsuri suplimentare de sterilizare a biberoanelor şi tetinelor, prepararea formulelor de lapte la fiecare masă.
9. Daca bebeluşul refuză un anumit supliment, nu se va insista, se renunţă, apoi se va relua administrarea lui după câteva zile.
10. Se vor urmări scaunele bebeluşului, dacă apar vărsături, si se monitorizează creşterea ponderală.

Pe toată perioada alimentaţiei artificiale, şi nu numai, părinţii trebuie sa ţină legătura cu medicul copilului, care va monitoriza starea de nutriţie a copilului şi evoluţia curbei ponderale. Un lucru trebuie avut in minte, şi anume că fiecare copil are apetitul său şi ritmul său de creştere şi dezvoltare, de aceea el nu trebuie comparat cu alţi copii, ci evaluat din punct de vedere clinic de către medic.

Alte reguli nescrise dar propuse sunt:

– Apariţia tulburărilor digestive face necesară întreruperea preparatului pentru o perioadă;

– Aversiunea copilului faţă de un aliment va face necesară înlocuirea acestuia şi nu forţarea copilului;

– Alimentul nou trebuie propus şi nu impus;

– Nou aliment nu va fi îndulcit.