Dicționar medical – C

calcifia vr. – (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu (după fr. calcification)

calcul s.m. – piatră la rinichi (<fr. calcul)

cancer s.n. – tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic (<fr. cancer)

cancerigen, -ă adj. – care produce cancer; oncogen (<fr. cancérigene)

canceriologie s.f. – oncologie (<fr. cancérologie)

cangrenă s.f. – putrezire a ţesuturilor (<it. cangrena)

carcinom s.n. – tumoare malignă a ţesutului epitelial (<fr. carcinome)

cardie s.f. – orificiu al stomacului care comunică cu esofagul (<fr. cardia)

cardiografie s.f. – înregistrare a bătăilor inimii (<fr. cardiographie)

cardiologie s.f. – studiul inimii şi al afecţiunilor ei (<fr. cardiologie)

cardiopatie s.f. – boală de inimă (<fr. cardiopathie)

catalepsie s.f. – înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale (<fr. catalepsie)

cataractă s.f. – opacifiere a cristalinului (<fr. cataracte)

catgut s.n. – fir pentru suturi chirurgicale (<fr. catgut)

centrozom s.m. – corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză (<fr. centrosome)

cerebel s.m. – creierul mic (<lat. cerebellum)

cerumen s.n. – materie ceroasă din urechi (<fr. cérumen)

chemoterapie/chimioterapie s.f. – terapie prin substanţe chimice (<engl. Chemotherapie, fr. chimiothérapie)

chil s.n. – lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei (<fr. chyle)

chim s.n. – amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac (<fr. chyme)

chirurgie s.f. – tratare a bolilor prin operaţii (<fr. chirurgie)

chist s.n. – tumoare benignă (<fr. kyste)

chiuretaj s.n. – curăţire a suprafeţei unei mucoase (<fr. curetage)

cifoză s.f. – încovoiere înapoi a coloanei vertebrale (<fr. cyphose)

cistită s.f. – inflamaţie a vezicii urinare (<fr. cystite)

cistografie s.f. – radiografie a vezicii urinare (<fr. cystographie)

cistoscopie s.f. – examen endoscopic al vezicii urinare (<fr. cystoscopie)

citobiologie s.f. – biologie celulară (<fr. cytobiologie)

citodiagnostic s.n. – diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (<fr. cytodiagnostic)

citogenetică s.f. – studiul cromozomilor (<fr. cytogénétique)

citoliză s.f. – distrugere a elementelor celulare (<fr. cytolyse)

citologie s.f. – studiul celulei (<fr. cytologie)

citoplasmă s.f. – substanţă fundamentală vie a celulei (<fr. cytoplasme)

citopoieză s.f. – formare a celulelor (<fr. cytopoiese)

citostatic, -ă adj., s.n. – (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor (<fr. cytostatique)

claviculă s.f. – os care leagă omoplaţii de stern (<fr. clavicule)

coccis s.n. – os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (<fr. coccyx)

colagen s.n. – proteină complexă din piele, cartilaje etc. (<fr. collagene)

colecistită s.f. – inflamaţie a veziculei biliare (<fr. cholécystite)

coledoc s.n. – canal prin care se varsă fierea în duoden (<fr. cholédoque)

colică s.f. – durere abdominală puternică (<fr. colique)

colită s.f. – inflamaţie a colonului (<fr. colite)

colon s.n. – porţiune finală a intestinului gros (<côlon)

comă s.f. – pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc. (<fr. coma)

comisură s.f. – fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (<fr. commissure)

congestie s.f. – aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie (<fr. congestion)

conglutina vt. – a coagula (<fr. conglutiner)

conioză s.f. – boală produsă de inhalarea de praf (<fr. coniose)

conjunctivită s.f. – inflamaţie a conjunctivei (după fr. conjunctivite)

coprologie s.f. – studiul biologic al fecalelor (<fr. coprologie)

coprostază s.f. – acumulare de fecale în organism (<fr. coprostase)

cord s.n. – inimă (<lat. cor)

cornee s.f. – membrană anterioară, transparentă, a ochiului (<fr. cornée)

cortex s.n. – scoarţă (cerebrală) (<lat. cortex)

corticosteron s.m. – hormon din cortexul suprarenal (<fr. corticostérone)

corticosuprarenală s.f. – regiune corticală a glandei suprarenale (după fr. cortico-surrénale)

cortizon s.n. – hormon al corticosuprarenalei (<engl. cortisone)

coxalgie s.f. – osteoartrită a şoldului (<fr. coxalgie)

coxartroză s.f. – reumatism cronic la şoldului (<fr. coxarthrose)

coxă s.f. – prima articulaţie de la picioarele insectelor (<lat. coxa)

craniologie s.f. – studiul craniului (<fr. crâniologie)

cranioscopie s.f. – determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului (<fr. crânioscopie)

craniu s.n. – scheletul osos al craniului (<lat. cranium)

crioanestezie s.f. – anestezie prin frig. (<fr. cryanesthésie)

criobiologie s.f. – studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (<fr. cryobiologie)

crioterapie s.f. – tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (<fr. cryothérapie)

cubitus s.n. – osul principal al antebraţului (<lat. cubitus)