Dicționar medical – D

defectologie s.f. – studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale (<rus. defektologiia)

deglutiţie s.f. – înghiţire (<fr. déglutition)

dendrită s.f. – prelungire protoplasmatică a neuronului (<fr. dendride)

dentină s.f. – ţesut osos care formează pulpa dintelui (<fr. dentine)

dentiţie s.f. – 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor (<fr. dentition)

denutriţie s.f. – stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia (<fr. dénutrition)

deontologie s.f. – totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor (<fr. déontologie)

depigmentaţie s.f. – decolorare a pielii (<fr. dépigmentation)

dermatită s.f. – inflamaţie a pielii (<dermatite)

dermatologie s.f. – ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii (<fr. dermatologie)

dermatomicoză s.f. – afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite (<fr. dérmatomycose)

dermatoză s.f. – boală de piele (<fr. dermatose)

dermă s.f. – ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii (<fr. derme)

dextrocardie s.f. – situare a inimii în partea dreaptă (<fr. dextrocardie)

diabet s.n. – boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină (<fr. diabete)

diafiză s.f. – parte mediană a unui os lung (<fr. diaphyse)

diaforeză s.f. – transpiraţie abundentă (<fr. diaphorese)

diafragmă s.f. – muşchi între torace şi abdomen (<fr. diaphragme)

diagnostic s.n. – identificarea unei boli după simptome (<fr. diagnostic)

dializă s.f. – metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale (<fr. dialyse)

diencefal s.n. – parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral (<fr. diencéphale)

digestie s.f. – proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili (<fr. digestion)

diplegie s.f. – paralizie bilaterală (<fr. diplégie)

dischilie s.f. – tulburare a etapelor secreţiei salivare

discopatie s.f. – boală a discurilor intervertebrale (<fr. discopathie)

disfagie s.f. – dificultate la înghiţit (<fr. dysphagie)

dispnee s.f. – respiraţie grea (<fr. dyspnée)

distrofie s.f. – leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie (<fr. dystrophie)

dizenterie s.f. – boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge. (<fr. dysentérie)