Dicționar medical – M

macrocefal, -ă adj. – cu capul mare (<fr. macrocéphale)

maladie s.f. – boală. (<fr. maladie)

maladiv, -ă adj. – bolnăvicios (<fr. maladif)

malformaţie s.f. – viciu de conformaţie congenitală (<fr. malformation)

malign, -ă adj. (despre boli, tumori) grav, periculos (<lat. malignus)

maltază s.f. – enzimă care transformă maltoza în glucoză (<fr. maltase)

mastită s.f. – inflamaţie a mamelei (<fr. mastite)

mastoidă s.f. – proeminenţă a osului temporal, după ureche (<fr. mastoide)

mastoidită s.f. – inflamaţie a mastoidiei (<fr. mastoidite)

mecanoterapie s.f. – tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (<fr. mécanothérapie)

medic s.m. – persoană care profesează medicina; doctor (<lat. medicus)

medicament s.n. – substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor (<fr. médicament)

medicaţie s.f. – tratament (<fr. médication)

medicină s.f. – studiul prevenirii şi vindecării bolilor (<lat. medicina)

melanină s.f. – pigment brun-închis din piele, păr etc. (<fr. mélanine)

melanom s.n. – tumoare neagră malignă, a pielii (<fr. mélanome)

meloterapie s.f. – tratament medical prin muzică (<fr. mélothérapie)

meninge s.n. – fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării (<fr. méninge)

meningită s.f. – inflamaţie a meningelor (<fr. méningite)

metabolism s.n. – totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii (<fr. métabolisme)

metapsihică s.f. – parapsihologie (<fr. métapsihique)

metastază s.f. – localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori

maligne (<fr. métastaze)

metatars s.n. – schelet al părţii de mijloc a labei piciorului (<fr. tatarse)

meteorism s.n. – balonare a abdomenului (<fr. météorisme)

mezencefal s.n. – creierul mijlociu (<fr. mésencéphale)

mezenter s.n. – îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului (<fr. mésentere)

mezoderm s.n. – foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm (<fr. mésoderme)

mialgie s.f. – durere musculară (<fr. myalgie)

miatrofie s.f. – atrofie musculară (<fr. myatrophie)

micoză s.f. – boală provocată de ciuperci (<fr. mycose)

microb s.m. – microorganism unicelular (<fr. microbe)

microbiologie s.f. – studiul microorganismelor (<fr. microbiologie)

microcefal, -ă adj. – cu capul mic (<fr. microcéphale)

microradiografie s.f. – radiografie pe un microfilm (<fr. microradiographie)

micţiune s.f. – urinare (<fr. miction)

midriază s.f. – dilataţie a pupilelor (<fr. mydriase)

mielină s.f. – substanţă moale care formează teaca nervilor (<fr. myéline)

mielom s.n. – tumoare a măduvei osoase (<fr. myélome)

miocard s.n. – muşchiul inimii (<fr. myocarde)

miocardită s.f. – inflamaţie a miocardului (<fr. myocardite)

miogen s.n. – proteină din ţesutul muscular (<fr. myogene)

miograf s.n. – aparat care înregistrează contracţiile musculare (<fr. myographe)

miologie s.f. – studiul muşchilor (<fr. myologie)

miopie s.f. – imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate (<fr. myopie)

miotomie s.f. – incizie în muşchi (<fr. myotomie)

miozită s.f. – inflamaţie a ţesutului muscular (<fr. myosite)

mitocondrie s.f. – organit prezent în mare număr în citoplasmă (<fr. mithocondrie)

mitoză s.f. – diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză (<fr. mitose)

monoplegie s.f. – paralizie a unui singur membru (<fr. monoplégie)

monoploid, -ă adj. – (despre celule) cu un singur set de cromozomi (<fr. monoploide)

morbiditate s.f. – (stare de) boală (<fr. morbidité)

motilitate s.f. – proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări (<fr. motilité)

musculatură s.f. – totalitatea muşchilor corpului (<fr. musculature)

muzicoterapie s.f. – tratament medical prin audiţii muzicale (<fr. musicothérapie)