Dicționar medical – T

tabletă s.n. – preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă (<fr. tablette)

tahicardie s.f. – accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)

talamus s.n. – parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)

talasofobie s.f. – teamă patologică de mare (<fr. thalassophobie)

talasoterapie s.f. – tratament prin băi şi aer de mare (<fr. thalassothérapie)

tanatofobie s.f. – teamă patologică de moarte (<fr. thanatophobie)

tars s.n. – 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (<fr. tarse)

telepatie s.f. – transmitere a gândurilor la distanţă (<fr. télépathie)

tenosinovită s.f. – inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon (<fr. ténosynovite)

tenotomie s.f. – secţionare a unui tendon (<fr. ténotomie)

terapeutică s.f. – studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)

terapie s.f. – terapeutică. (<fr. thérapie)

teratogen, -ă s.n. – care produce malformaţii (<fr. tératogene)

teratologie s.f. – ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale (<fr. tératologie)

tibia s.f. – os lung şi gros din scheletul gambei (<lat. tibia)

tiflită s.f. – inflamaţie a cecului (<fr. typhlite)

tiflologie s.f. – studiul deficienţelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)

tiroid, -ă adj. – 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea anterioară a laringelui (<fr. thyroide)

tiroidită s.f. – inflamaţie a tiroidei (<fr. thyroidite)

tisular, ă adj. – al ţesuturilor (<fr. tissulaire)

tomografie s.f. – radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime (< fr. tomographie)

tonus s.n. – 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare (<lat.tonus)

tranchilizant, -ă adj., s.n. – (medicament) care linişteşte (<fr. tranquillisant)

transă s.f. – stare în care se află cel supus hipnozei (<fr. transe)

transfuzie s.f. – introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină (<fr. transfusion)

transplant s.n. – ţesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)

transplanta vt. – a frega un organ, un ţesut (<fr. transplanter)

transsudat s.f. – lichid eliminat prin transpiraţie (<fr. transsudat)

transsudaţie s.f. – trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici (<fr. transsudation)

tratament s.n. – 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală (<it. trattamento)

traumatism s.n. – ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă (<fr. traumatisme)

traumă s.f. – traumatism (<it. trauma)

trepan s.n. – instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)

trepanaţie s.f. – deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)

triceps s.m. – muşchi cu trei ligamente la un capăt (<fr. triceps)

tricofiţie s.f. – boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului (<fr. tricophytie)

trigemen adj. – nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei (lat. trigeminus)

tripsină s.f. – enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi (<fr. trypsine)

tripsinogen s.n. – formă inactivă a tripsinei (<fr. tripsinogene)

trombocit s.n. – celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui (<fr. thrombicyte)

tromboflebită s.f. – inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge (<fr. trombophlébite)

trombopoieză s.f. – proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)

tromboză s.f. – obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge (<fr. thrombose)

trompă s.f. – canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar (<fr. trompe)

tubaj s.n. – introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator ori terapeutic (<fr. tubage)

tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei (<fr. tuberculostatique)

tuberculoză s.f. – boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe (<fr. tuberculose)

tumefacţie s.n. – umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui (<fr. tuméfaction)

tumefia vr. – a prezenta o tumefacţie (<fr. tuméfier)

tumoare s.f. – excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a celulelor (<fr. tumeur)

tunică s.f. – membrană fibroasă care înveleşte unele organe (<fr. tunique)

tuşeu s.n. – palpare a unui organ (<fr. touché)