Drăgaica – Sânzienele

Dragaica, Sanzienele (Galium)

Exista mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numita si asprisoara, cornatei, iarba-lipitoare, turtita, este raspandita pe ogoare, campii si de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combatuta de tarani cu ierbicide. Atinge o inaltime de 60-160 centimetri, are radacina frunzelor verticilata (asezata in jurul unei axe in acelasi nivel) si umbele alb-verzui pedunculate. Datorita tulpinii cu par aspru, aceasta planta este o „cataratoare”, fiind numita de aceea „lipicioasa” sau „iarba-lipitoare”.

Dragaica (Galium verum), numita si floarea-lui-Sf.Ion, inchegatoare, sanziene, sanziene- galbene, smantanica, prefera inaltimile, se tine drept, ajunge la o inaltime de 30-60 cetimetri si are flori galben-aurii cu mireasma puternica de miere. Planta inflorita este culeasa in iulie.

dragaicaSanzienele (Galium mollugo), numite si dragaica, peteala-reginei, sanziana-alba, au florile delicate, de culoare alb-galbuie, asemanatoare florii-miresei, un parfum amintind usor mierea si se intalnesc foarte des in povarnisuri si pe margini de drum, mai mult culcate la sol decat in picioare in timpul infloririi.

Toate florile amintite sunt aproape identice in puterea lor lecuitoare. Se si utilizeaza in acelasi mod. Planta aceasta care creste in cantitati mari a fost data tot mai mult uitarii. Dar tocmai ei ar trebui sa i se acorde o atentie mai mare intr-o vreme in care bolile de cancer fac ravagii. Si aici trebuie sa accentuez ca forta curativa a plantelor proaspete este substantial mai mare, deci folosirea lor, in cazul bolilor grave, trebuie sa aiba loc in stare proaspata. Si in timpul iernii se pot gasi fire proaspete de sanziene albe pe locuri fara zapada, sub iarba uscata.

Ceaiul de sanziene curata rinichii, ficatul, pancreasul si splina de factorii patogeni. Cei ce sufera de tulburari ale sistemului limfatic ar trebui sa bea zilnic din acest ceai. Ele este indicat si in cloroza, hidropizie si junghiuri intercostale. Folosit extern, ajuta foarte repede in toate bolile de piele, in rani, furuncule si comedoane. Spalaturile calde ajuta la intinderea tenului ofilit. Si sucul proaspat stors da rezultate bune, daca se ung zilnic cu el portiunile de piele bolnave si se lasa sa se usuce.

Medicina populara recomanda dragaica si in epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retentie urinara, nisip si piatra la rinichi si in urina. Si la bolile gusei ajuta acest ceai daca se face zilnic foarte multa gargara.

Ceaiul de dragaica este un leac de incredere si in cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci cand nimic altceva nu mai da nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de dragaica, splinuta-de-padure si urzica-moarta-galbena in parti egale. In acest caz, efectul se manifesta foarte iute. El vorbeste de 14 zile. Se face infuzie de dragaica si se bea ½ ceasca pe stomacul gol, 30 minute inainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. In caz de boala grea trebuie consumate 4 cesti pe zi.

Moduri de folosire:

-prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu varf) de dragaica la ¼ litru de apa, se opareste, se lasa sa stea putin.

-suc proaspat: Se spala dragaica proaspata si se stoarce, cat este inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic.

-prepararea alifiei: Sucul proaspat este amestecat cu unt la temperatura camerei pana se formeaza o pasta alifinoasa care se pastreaza in frigider.