Fecioara – Barbat

Am identificat trei tipuri de Fecioara. Nu estedeci de mirare ca atitudinile amoroase ale barbatilor din zodia aceasta pot fi grupate dupa mai multe „linii de forta”.

Exista mai intii, tipul la care inhibitia este un obstacol major in calea implinirii amoroase. Cind nu e un tip rece pina la impotenta – latenta sau manifesta – este un puritan, eventual chiar un novice in dragoste; el este stingaci, rece (uneori indirjit in raceala lui), are un aer absent printre femei pe care nu le „agata”, si nici un profil feminin nu se contureaxa in orizontul lui. Este, in mod voit sau nu, impins spre celibat, dar poate avea aventuri si deceptii amoroase. Exemplele nu lipsesc: Boileau, celibatar convins, Condorcet, naiv in dragoste, atit de stingaci cu femeile, incit Julie de Lespinasse, DoamnaSuard, D’Alembert, D’Holbach, Marmoiitel, chiar si Turgot se straduiesc sa-1 sfatuiasca, sa-1 insoare iar problemele lui de inima se transforma in bufonerie; Ludovic al XVI-lea, jalnic sot, care-o lasa pe regina Maria-Antoaneta in voia visurilor ei de Rac si a infocarilor ei de Scorpion; Saint-Just, auster, celibatar…

Fecioara clasica obisnuita nu cunoaste aceste piedici. Chiar daca nativul e oarecum indiferent si partizan al convenientelor, el intelege sa amestece seriosul cu placutul si reuseste s-o faca printr-o casatorie convenabila. Doua persoane ilustreaza foarte bine acest tip: Emile Augier, acest doctrinar din lumea teatrului, ale carui comedii serioase, neprezentind decit evenimente simple, vieti linistite si sentimente comune incearca sa apere bunele moravuri, casatoria, viata burgheza; si Paul Bourget, ale carui romane abordeaza chestiunile morale, cazurile de constiinta si indatoririle femeii in dragoste, cu optica ideilor traditionale. Acest tip masculin este adesea un campion placut, caruia ii place sa se ocupe de treburile menajere.

Al treilea tip contrasteaza cu cele doua precedente si este chiar, intr-un fel, opusul lor; provine, e drept, dintre tipurile de Fecioara ambivalent si Fecioara reactional. E mai degraba vorba de un juisor, un epicurian, care savureaza cu delicatete placerile venusiene, fara sa se sinchiseasca prea mult de conveniente si de ce va spune lumea. La el, dorinta sexuala este mai mult sau mai putin autonoma, desprinsa de forta emotiva a nativului; acesta poate deci, intr-o oarecare masura, sa acorde toata libertatea erotismului sau, care nu il angajeaza sentimental, ci il antreneaza intr-o viata libera, detasata de orice morala, sau o experienta ambivalenta mai mult sau mai putin dezordonata. Exemplele sint desigur diferite, dar semnificative: Borgia, care subordoneaza cele mai nobile sentimente calculelor celor mai josnice; Diderot, libertin, insurat, amant al Doamnei de Puisieux, al Sophiei Volland si zburind din floare in floare; Goethe care, scandalizind societatea din Weimar, se insoara la batrinete cu mica florareasa; Ingres, artistul burghez indragostit de gratia feminina, curtindu-si toate modelele; Tolstoi, intre destrabalare si puritate; Ronsard, celibatar cu amante si poet al dragostei.