Fecioara – Dragoste

Ne putem usor da seama ca acest semn al Fecioarei nu are deloc afinitati cu asa-numita Carte de Tendre.* In fapt, nu este intimplator daca planeta Venus – simbol al iubirii – e in „cadere”, adica slaba si terna in zodia respectiva. De la astru la zodie exista o incompatibilitate, aceea dintre doua demersuri opuse: Fecioara este rezerva, control si stapinire; or, iubirea inseamna tocmai parasire de sine si consimtire la sacrificiu.

Nu este deci de mirare daca inima tipului Fecioara clasic isi pastreaza oarecari distante fata de iubire. Se apara de ea, constient sau inconstient, si nu se gindeste decit sa se puna la adapost de marile tulburari afective, de furtunile pasionale, care in ochii sai sint stari contra naturii, boli ale sufletului, isi suspicioneaza elanurile, devine precaut cind se simte sedus, observind, judecind si criticind. Se indoieste de entuziasmul sau, de fervoarea traita. Apoi vine rindul analizarii sentimentelor, pe care le tempereaza prin jocul spiritului, al indoielii, daca nu prin ironie si ridiculizare. Intr-un cuvint, nu vrea sa-si piarda capul.

Asa stind lucrurile, trebuie oare sa ne miram daca printre nativi exista multi celibatari? in lipsa de ceva mai bun, celibatul este o formula destul de practica de existenta pasnica ce i se potriveste. Paralel cu aceasta solutic de sub-emotiv, intilnim casatoria din ratiune sau chiar casatoria din interes.

Totusi cel mai adesea sensibilitatea nu este strunita chiar intr-atit, iar Fecioara „cade” in capcana intinsa de Venus. Atunci cind inima e afectata, dupa mii de dezbateri si nu fara ezitari, ea urmeaza calea batuta a probitatii morale si a puritatii sentimentale. Nevoia de siguranta o impinge sa jure fidelitate ca sa aiba parte de acelasi lucru in schimb si se tine de cuvint. Dar cauta in acelasi timp sa-si controleze pasiunea, aducind cit mai multa ratiune in afectiunea sa: iubire rezonabila, intr-o nota calma si calduta, in care efuziunea tandra este treptat inlocuita de aprecierea morala, de comuniunea de idei si comuniunea de interese. Nu este vorba asadar de un mare indragostit si ceea ce ii poate fi fatal, in ochii unui pasionat impulsiv, e faptul ca nu este demonstrativ: sobru, pudic, cast, nu-i plac nici tiradele mari, nici gesturile inflacarate; intreaga sa exteriorizare amoroasa este redusa ia cea mai simpla expresie: cum se prezinta, asa si este. Pare chiar mai indragostit „in profunzime decit la suprafata”, in forul sau interior, decit dupa impresia pe care o face, fiind el insusi mai devotat decit crede. Aceasta dispozitie psihologica ii permite sa statorniceasca o ordine sentimentala serioasa si stabila care ii poate procura o anumita liniste, chiar o anumita fericire domestica.