Infecția cu Haemophilus Influenzae tip B

Haemophilus influenzae tip b (Hib) este o bacterie care poate produce numeroase infecţii severe în cazul copiilor sub 5 ani, formele grave afectând mai ales sugarii peste 2 luni.

Cum se transmite Hib?
Izvorul de infecţie îl reprezintă purtătorii asimptomatici, microbul fiind cantonat în nazo-faringe. Rata purtătorilor de Hib este maximă la copiii preşcolari, vârstă la care survine în mod obişnuit colonizarea. Bacteria este transmisă prin intermediul picăturilor respiratorii aeroportate (picăturile Flügge), ca urmare a contactului cu purtătorii asimptomatici de Hib, mai rar în urma contactului cu o persoană bolnavă. Contagiozitatea infecţiei Hib invazive este limitată, dar în anumite circumstanţe poate creşte foarte mult.

Factori de risc
Numeroşi factori influenţează apariţia infecţiei Hib invazive:
– vârsta are cea mai mare importanţă în susceptibilitatea la infecţia Hib, copiii mici fiind mai expuşi decât ceilalţi copii;
– boli subiacente: afecţiuni hematologie şi imunologice severe;
– infecţii virale anterioare;
– factori care cresc probabilitatea expunerii la agentul patogen: locuinţă mare, aglomerată; îngrijirea în centre de zi, fraţi de vârstă şcolară.

Sezonalitate: în zonele temperate, incidenţa atinge nivele ridicate în septembrie-decembrie, martie-mai.

Care sunt simptomele?
Simptomatologia depinde de localizarea infecţiei.

Meningita
Meningita (inflamarea membranelor care acoperă creierul) este cea mai frecventă şi severă manifestare acută a infecţiei Hib. Aspectele clinice cele mai comune sunt febra şi alterarea funcţiilor nervoase. Copiii mici (sub 1 an) pot avea puţine simptome specifice, care o fac şi mai dificil de diagnosticat. Starea copilului poate deveni foarte gravă în 24 ore. În comparaţie, copiii mai mari prezintă, în mod tipic, mai multe zile de boală moderată (de exemplu infecţie a căilor respiratorii superioare), urmate de
o rapidă agravare, cu febră, vomă, rigiditatea cefei, delir ocazional şi cefalee. Mortalitatea generală a meningitei Hib este de 5%. 20-50% dintre supravieţuitori rămân cu handicapuri multiple: tulburări de limbaj, pierderea auzului, retard mental, tulburări motorii, deteriorare vizuală, toate acestea având ulterior efecte nefavorabile semnificative asupra comportamentului şi performanţelor şcolare.

Epiglotita
Epiglotita este o infecţie a gâtului care poate obstrua traheea. În America de Nord şi Europa, epiglotita este pe locul doi între manifestările comune infecţiei Hib invazive. Tipic, pacientul este copil de 2-7 ani. Un pacient suspect de epiglotită trebuie spitalizat imediat. Debutul epiglotitei este brusc. Începe cu durere de gât, respiraţie zgomotoasă şi febră, care evoluează rapid. În unele cazuri, apare obstrucţia laringiană acută, care necesită traheotomie imediată sau intubaţie. Din acest motiv, epiglotita este adesea fatală în 24 ore de la debut, pacientul decedând în urma obstrucţiei căilor respiratorii.

Pneumonia
Singurul aspect clinic care pare să distingă pneumonia Hib de pneumonia cauzată de alţi germeni este debutul mai insidios. Bolnavul tipic este între 4 luni şi 4 ani, prezentând pneumonie suficient de severă pentru a necesita spitalizarea. Prognosticul pentru pneumonia Hib necomplicată este bun.

Alte manifestări: artrita septică, celulita, osteomielita, septicemia (prezenţa bacteriilor în sânge), pericardita.

Cum este tratată infecţia cu Hib?
În majoritatea cazurilor este necesară spitalizarea.

Cum poate fi prevenită infecţia cu Hib?
Imunizarea activă este singura modalitate profilactică eficientă. Înainte de introducerea vaccinului, boala Hib invazivă a avut la nivel mondial o incidenţă similară celei a poliomielitei paralitice epidemice. În anii 1990 incidenţa a scăzut remarcabil.