Insolația

Insolaţia reprezintă consecinţa expunerii îndelungate a extremităţii cefalice descoperite la acţiunea directă a razelor solare. Circumstanţele mai frecvente de producere ale insolaţiei sunt reprezentate de: expunerile prelungite şi inadecvate la radiaţiile solara pe plajele marine, deplasările cu extremitatea cefalică neprotejată pe drumurile însorite de câmpie, în timpul ascensiunilor montane etc.

În condiţiile unor temperaturi crescute, organismul reacţionează prin intrarea în acţiune a mecanismelor fiziologice de scădere a temperaturii (termoliză – perspiraţie, iradiere, conducţie şi convecţie). Peste temperatura de 370C, acţiunea acestor mecanisme devine ineficientă şi intră în acţiune sudoraţia. Realizarea termolizei prin sudoraţie este limitată de umiditatea mediului ambiant, umiditate mult crescută în cazul climatului marin.

Consecinţa acumulării energiei calorice la nivelul extremităţii cefalice, duce la congestionarea vaselor meningeale şi cerebrale, la edem cerebral şi chiar la hemoragii cerebrale.

SEMNE CLINICE. Debutul clinic al insolaţiei se manifestă prin: cefalee intensă pulsatilă, dureri la nivelul globilor oculari, stare de nelinişte şi agitaţie, roşeaţă a feţei, creşterea frecvenţei cardiace, sete de aer, vărsături. Continuarea expunerii la acţiunea razelor solare duce la apariţia: intoleranţei anormale la lumină a (fotofobie), a vărsăturilor în jet, a diareei, a rigidităţii cefei, sângerărilor spontane şi a comei.

MĂSURI PREVENTIVE. Prevenirea insolaţiei se realizează prin:

– evitarea expunerii la soare a extremităţii cefalice neacoperite, pe perioade îndelungate, mai ales între orele 12-14;

– purtarea unui echipament care să permită realizarea unei termolize eficiente:;

– efectuarea băilor heliomarine în mod progresiv, cu pauze pentru intrarea in apă.

PRIMUL AJUTOR în cazul instalării semnelor clinice, de insolaţie constă în scoaterea cât mai rapidă a accidentatului de sub influenţa razelor solare şi culcarea lui la umbră, într-un loc răcoros, cu capul puţin mai ridicat. Se vor aplica atât pe frunte, cât și pe calota craniană comprese reci sau pungi cu gheață.

La nivelul punctului de prim ajutor de pe plajă, accidentatul va fi stropit cu alcool şi se vor produce curenţi de aer cu ajutorul unui ventilator sau prosop (ambele manevre favorizând termoliza) , după care se vor administra sedative pe cale intravenoasă.

Cazurile grave vor fi transportate Ia spital cu mijloace adecvate  și  în continuarea tratamentului se vor administra: bicarbonat de sodiu 8,4% intravenos, perfuzii cu glucoză 10%, hemisuccinat de hidrocortizon 200-300mg, heparină 5000 UI la 6 ore.

În cazurile grave, regresiunea simptomelor se face lent. Deseori rămân sechele, manifestate prin cefalee persistentă sau stări confuzionale, delirante.