Iodul în alimentația copiilor

Iodul este un element esenţial în organism asigurând creşterea, dezvoltarea şi funcţionalitatea tuturor organelor şi sistemelor. Acţiunea sa se realizează prin faptul că intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, substanţe reglatoare ale tuturor proceselor metabolice din organism.

Care este rolul iodului în organism
La copil hormonii tiroidieni sunt deosebit de importanţi fiind necesari pentru creşterea şi dezvoltarea normală şi în special pentru dezvoltarea creierului. Încă din viaţa intrauterină hormonii tiroidieni îşi pun amprenta asupra dezvoltării ţesutului nervos, asigurând dezvoltarea interconexiunilor nervoase la nivelul creierului. În acest context femeile gravide trebuie sfătuie asupra alimentaţiei care să asigure un aport adecvat de iod.

Care este necesarul de iod
• Se consideră că o linguriţă de iod poate asigura necesarul de iod pentru toată viaţa. Glanda tiroidă nu este însă capabilă să înmagazineze această cantitate, astfel că aportul de iod trebuie să fie asigurat în mod continuu prin dietă.
• Iodul este absorbit uşor, iar excesul este eliminat renal. În prezenţa unor alimente guşogene precum varza, gulia, varza de Bruxelles, conopida, utilizarea iodului absorbit este mai mică şi astfel aportul trebuie să fie mai mare pentru a acoperi necesarul fiziologic.
• Aportul zilnic recomandat pentru iod este considerat a fi 1-2 micrograme/kg corp, la care se adaugă o marjă de siguranţă de 10%.

cristale_iodCare sunt sursele de iod
Spre deosebire de alţi nutrienţi cum ar fi fierul, calciul sau vitaminele, iodul nu apare în mod natural în anumite alimente; mai degrabă el este prezent în sol şi este ingerat prin alimentele care au crescut pe solul respectiv. Deficitul de iod rezultă din distribuţia inegală a iodului la suprafaţa solului. Cel mai mare conţinut de iod se află în peştele de mare sau fructele de mare, însă aceste produse nu sunt disponibile unor largi categorii de populaţie. Deşi mai scăzut decât în fructele de mare, conţinutul în iod al alimentelor de origine animală este mai mare decât cel al alimentelor de origine vegetală; conţinutul în iod al alimentelor de origine animală poate fi îmbogăţit prin adaosul de sare iodată în hrana animalelor. Solurile unde inundaţiile sunt frecvente sunt foarte predispuse la lipsa de iod. Problemele sunt agravate de despăduriri şi de eroziunea solului. Deficitul din sol nu poate fi corectat. Alimentele crescute pe soluri deficitare în iod nu vor putea niciodată asigura necesarul de iod pentru populaţia şi animalele care trăiesc în aceste zone, iar recentele inundaţii care au afectat o bună parte din teritoriul României au contribuit la „spălarea” solului de diferiţi micronutrienţi, printre care şi iodul.

Pentru populaţia din România sursa de iod zilnică este reprezentată de iodul din sarea de masă iodată şi din sarea
folosită la fabricarea pâinii. Ambele tipuri de sare sunt iodate obligatoriu prin lege.

Care sunt efectele deficitului de iod
Oamenii sănătoşi au nevoie de iod, un component esenţial al hormonilor tiroidieni; un nivel scăzut de iod duce la o producere insuficientă a acestor hormoni, ceea ce afectează diferite părţi ale corpului, mai ales muşchii, ficatul, rinichii şi creierul, cu precădere în perioada de creştere; astfel apar consecinţele sub forma tulburărilor prin deficit de iod. Acestea includ:

(1) retard mintal şi alte defecte în dezvoltarea sistemului nervos,

(2) guşă,

(3) lentoare fizică;

(4)încetinirea creşterii,

(5) sterilitate,

(6) creşterea mortalităţii infantile,

(7) stagnare economică (prin săderea productivităţii).

Cel mai devastator efect al lipsei de iod este cel asupra creierului uman.
La nivel mondial, deficitul de iod a fost identificat drept cea mai importantă cauză prevenibilă de retard mintal . Severitatea sa poate varia de la o uşoară încetinire a proceselor psihice până la cretinism, care include retard mintal important, surdo- mutism, statură scundă şi diferite alte defecte. În zonele cu deficit sever de iod majoritatea indivizilor riscă un anumit grad de deficit mintal. Împiedicarea dezvoltării normale a creierului se traduce prin capacitate redusă de a învăţa şi de a munci eficient. La femeia gravidă deficitul de iod poate genera avort, naştere prematură, iar la nou-născut anomalii congenitale, guşă şi semne de hipotiroidie. Dacă deficitul de iod în timpul sarcinii este sever, manifestările la copil îmbracă forma cretinismului endemic.

Efectele pe termen scurt şi mediu în situaţia unui deficit de iod cu debut în viaţa intrauterină sunt: surditate, efecte psihomotorii, nanism, letargie, mortalitate perinatală crescută. Deficitul de iod în timpul ultimelor luni de sarcină şi în timpul alăptării (conţinut scăzut de iod în laptele matern) este răspunzător de hipotiroidismul perinatal.
Pe lângă retardul mintal, apariţia guşii este o altă consecinţă importantă a unui deficit de iod care persistă o perioadă mai lungă. Creşterea în volum a tiroidei poate fi văzută ca o încercare a organismului de a compensa producţia inadecvată de hormoni. Guşa este un indicator al deficitului de iod pe termen lung, uşor de identificat.
Apariţia deficitului de iod în copilărie duce la guşă şi hipotiroidism juvenil caracterizat prin lentoare, tulburări de memorie şi atenţie, încetinire în creştere. Studiile au arătat că deficitul de iod creşte sensibilitatea copiilor la efectul carcinogenetic al radiaţiei  cu iod radioactiv.

Atenţie!
Pentru copilul sub doi ani nu se recomandă adăugarea sării în mâncare, deoarece rinichiul său excretă cu dificultate ionul de sodiu. Pentru asigurarea necesarului de iod al copilului în această perioadă, se asigură necesarul de iod al gravidei şi femeii care alăptează, se prescriu formule pentru sugari îmbogăţite cu iod, se asigură iodul prin dietă: peşte, carne, cereale, fructe oleaginoase.