Nalba

Nalba (Malva vulgaris,neglecta)

Casul-popii cu frunze mici (M. vulgaris) – numit si banuti, cas, colacel, covrigel, nalba-salbatica, nalba-rotunda, turtele – creste pe langa garduri, margini de drum, ziduri vechi si grohotisuri de panta, insa numai in imediata apropiere a unei regiuni populate. Daca este gasit vreodata departe de orice asezare omeneasca, este sigur ca acolo a fost odata o casa, o ferma sau o curte.

Casul-popii cu frunze mari (Malva grandifolia – M. silvestris) este general cunoscut sub numele de nalba, eventual nalba-alba, nalba-de-camp, nalba-mica. Aceste plante, ca si alte varietati de la Malva, sunt raspandite prin gradinile de flori si zarzavat. Ele contin in frunze, flori si tulpini substante mucilaginoase si tanante. Casul-popii cu frunzele mici este o planta taratoare, putin lemnoasa la baza rizomului. Ea are frunze cu lujer lung, zimtate rotund si flori mici, de la violet la roz pai. Fructul rotunjor arata ca o roata de cas, de aceea numele de „casul-popii”. Nu exista probabil decat putini copii crescuti la tara care n-au mancat aceste „rotite de cas” sau nu s-au jucat cu ele.

Florile, frunzele si tulpinile se culeg din iunie pana in septembrie. Intrucat la uscat se pierd din substantele mucilaginoase, planta ar trebui utilizata cat se poate de proaspata. Dar si planta uscata mai are suficiente puteri tamaduitoare. Nalba se dovedeste benefica mai ales sub forma de ceai in inflamatiile mucoaselor din interiorul organismului, in gastrite, in inflamatiile mucoaselor vezicale (ale vezicii urinare), gastro-intestinale si alte cavitatii bucale, ca si in ulcerele gastrice (stomacale) si intestinale. In acest scop se poate prepara o supa de frunze amestecate cu orz. Intai se lasa orzul sa fiarba, iar cand s-a racit, se adauga frunzele de nalba.

nalbaNalba este indicata si in caz de secretie pulmonara abundenta, bronsita, tuse si raguseala puternica (deci in laringita), amigdalita si gura uscata. Ca sa nu se distruga substantele mucilaginoase, planta se lasa peste noapte in apa rece, pentru a se forma asa-numitul extract rece. Ratia pentru o zi este de 2-3 cesti caldute, baute in inghitituri mici. Chiar si in cazul unui emfizem pulmonar rebel, considerat adesea incurabil, care provoaca grele insuficiente respiratorii, nalba are un efect lecuitor. Se beau minim 3 cesti pe zi, dupa cum am mentionat mai sus, iar frunzele si florile, zdrobite, strecurate si bine inalzite, se pun peste noapte sub forma de comprese in zona bronhiilor si pe piept.

Excelente se dovedesc baile de ochi si compresele la ochi facute cu ceai de nalba caldut, pentru cazurile rare cand apare o secare a secretiei lacrimale, care creeaza bolnavului o oarecare indispozitie si senzatia de neajutorare.

Spalaturile cu nalba calduta sunt benefice in alergiile tenului, care provoaca mancarimi si usturimi faciale. Nalba este folosita, extern, pentru rani, abcese, picioare sau maini umflate provenite de pe urma unor fracturi sau a unor flebite. In aceste cazuri se prescriu bai de picioare sau de maini (a se vedea „Moduri de folosire”).

Aceste bai au dat in practica rezultatele cel mai bune. Ele sunt foarte indicate tocmai dupa o fractura la picior, cand aceasta este tot mereu suprasolicitat si se umfla.

Un picior umflat cu ulcer varicos nu trebuie neglijat, nici chiar la batranete. Si aici ajuta baile de nalba combinata cu frunze proaspete de patlagina. Acestea din urma se spala bine si se aplica umede pe rana deschisa. Rana se inchide peste noapte si nu se mai deschide, chiar daca era veche de 10-15 ani sau si mai mult.

Buna noastra nalba nu este deci eficace doar in laringite, ci si in cancer laringian. In astfel de cazuri se prepara un extract rece, lasand peste noapte cantitatea de plante necesara dozei pe o zi sa stea la macerat in 2 ½ litri de apa (1 lingurita cu varf de plante de ¼ litru de apa). Dimineata, maceratul se incalzeste usor si se tine intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte. Se beau 4 cesti pe parcursul zilei, incetul cu incetul, iar cu restul se face gargara. In cazul unei uscaciuni a gurii, gatlejului si nasului, care starneste deseori o puternica nevozitate a bolnavului, se face tot gargara si se clateste gura de mai multe ori pe zi cu ceai de nalba. Si contra uscaciunii ochilor se folosesc cu succes bai si comprese cu acelasi ceai.

Moduri de folosire:

-prepararea ceaiului: Numai ca extract rece! Se pune 1 lingurita (cu varf) de plante la ¼ litru de apa, se lasa sa stea peste noapte la macerat, dimineata se incalzeste usor.

-bai de picioare si maini: 2 maini pline de nalba se lasa peste noapte in apa rece, intr-un recipient de 5 litri. A doua zi se incalzeste totul atat cat suporta mainile si picioarele. Durata baii – 20 minute. Apa, reincalzita, poate fi folosita inca de 2 ori.

-comprese: Resturile de plante de dupa prepararea ceaiului se incalzesc usor in putina apa si se face un terci, amestecandu-le cu faina de orz; terciul se intinde pe o bucata de panza si se aplica local, cat e cald.