Oreionul

Este o boală infecţioasă acută, contagioasă, produsă de un virus care determină inflamarea glandelor salivare. Cea mai frecventă localizare este la nivelul parotidelor.

Cum se transmite oreionul?
Transmiterea este respiratorie, prin picături de secreţii respiratorii, rar prin contactul cu obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă. Contagiozitatea este de 3 zile înainte şi 4 zile după debutul bolii. Boala este mai frecventă la copiii între 5-14 ani, iarna şi primăvara.

Care sunt semnele şi simptomele?
Incubaţia este de 14-18 zile. Simptomele iniţiale includ durerea de gât sau urechi, pierderea poftei de mâncare, oboseală, cefalee, febră moderată. În formele severe debutul poate fi brusc, cu febră ridicată, frisoane, vărsături. Tumefierea glandelor parotide (uni- sau bilaterală) conferă aspectul caracteristic de facies ”pară”. Uneori sunt afectate şi celelalte glande salivare (sublinguale şi submaxilară). Până la 40% din cazuri pot fi asimptomatice.

Care sunt complicaţiile?
Virusul poate afecta gonadele (glandele sexuale), pancreasul, sistemul nervos. Până la 40% dintre băieţii infectaţi cu oreion după pubertate prezintă o tumefiere dureroasă a testiculelor, numită orhită, care în cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare după o săptămână de boală, pacientul acuzând greţuri, vărsături şi dureri intense localizate în etajul superior al abdomenului; evoluează spre vindecare totală. Complicaţiile nervoase (meningită, encefalită) pot apare fără parotidită asociată, fiind urmate de sechele pe termen lung (surditate).

Cum este tratat oreionul?
Tratamentul este simptomatic. Deoarece foarte rar s-au semnalat cazuri de diabet, ca urmare a pancreatitei urliene, se evită un regim alimentar bogat în glucide.

Cum poate fi prevenit oreionul?
Imunizarea activă, cu vaccin viu atenuat, utilizat ca trivaccin în asociere cu cel antirujeolic şi antirubeolic.