Pătlagina îngustă

Patlagina-ingusta (Plantago lanceolata)

Patlagina este regele drumurilor si a crescut inca din timpurile stravechi spre binele si binecuvantarea omenirii. Este intalnita si sub denumirea de iarba-taieturii, limba-oii, limba-baltilor, limba-broastei. Ruda sa, patlagina sau patlagina lata (Plantago major) – care mai este cunoscuta si ca iarba-grasa-de-gradina, iarba-bubei, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, mama-padurii, placintica-vacii – nu-i este cu nimic mai prejos si se foloseste exact la fel. Ambele cresc pe toate campiile, marginile de drumuri de tara, pasunile, povarnisurile, lizierele, in santuri si pe terenurile umede necultivate, fiind practic raspandite in intreaga lume.

Patlagina se foloseste in primul rand impotriva maladiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor, in tuse, tuse convulsiva, astm pulmonar, ba chiar in tuberculoza pulmonara.

patlaginaPersoane suferind de astm pulmonar si bronsic, prescriindu-li-se patlagina-ingusta amestecata cu cimbru in parti egale au avut un real succes. O astfel de infuzie este foarte recomandabila si in bolile hepatice si vezicale. Pentru a combate cu efect extraordinar bronsita, astmul pulmonar si bronsic, ceaiul se prepara dupa cum urmeaza: Se pun la fiert 1 ceasca cu apa rece cu 1 felie de lamaie (daca aceasta a fost tratata cu substante chimice – atunci fara coaja) si 1 lingurita plina de zahar candel maro, se lasa se dea 4-5 clocote, se ia de pe foc si abia dupa ceea se adauga 1 lingurita plina din amestecul de plante. Se lasa ½ minut in repaus. In cazurile grave, ceaiul trebuie pregatit proaspat de 4-5 ori pe zi. Se bea, inghititura cu inghititura, cat se poate de fierbinte.

Printre tarani este cunoscut ca patlagina este inca din timpuri indepartate un foarte apreciat leac contrat ranilor. Frunzele proaspete, faramitate, ajuta in crapaturi, taieturi, intepaturi de viespe, ba chiar in muscaturi de caine turbat, de animale veninoase si serpi, pentru ultimii numai in caz de necesitate, daca nu se afla nici un medic la fata locului.

Frunzele proaspete, frecate intre ambele maini, mestecate cu ceva sare si aplicate la gat vindeca de gusa. Frunzele de patlagina puse in pantofi vindeca basicile pricinuite de prea mult umblat sau plimbat. O tumoare, fie ea chiar maligna, trece, daca este tratata cu frunze proaspete faramitate. Frunzele ajuta, aplicate pe locurile bolnave, si in bolile canceroase de glande. In aceste cazuri este insa bine sa se puna maghiran proaspat (in cazuri urgente se pot folosi si maghiran uscat) la macerat in ulei de masline. Se introduce maghiranul intr-o sticla, se toarna ulei deasupra si se lasa se stea 10 zile la loc calduros. Uleiul de maghiran obtinut se unge in zona glandelor bolnave, se pun frunzele faramitate deasupra si se leaga de locul cu o bucata de panza. In scurt timp se va simti o ameliorare.

Patlagina este utila si celor care sufera de ani de zile de ulcer varicos la picior. Ranile lor se vor inchide curand si se vor vindeca prin aplicarea frunzelor de patlagina. Varsta nu conteaza aici. Daca exista si o umflatura puternica, atunci piciorul se imbaiaza in extract rece de nalba sau in infuzie de coada-soricelului. Marginile ranii se ung dupa baie cu alifie de filimica. Si pentru combaterea trombozei se recomanda cu caldura frunzele de patlagina.

MODURI DE FOLOSIRE

Infuzie: 1 lingurita (cu varf) de plante la 1/4 litru de apa – se opareste, se lasa putin in repaos.

Amestec de ceaiuri: 1 lingurita de frunze de patlagina cu cimbru in parti egale este oparita cu 1/4 litru de apa

Compresa de frunze: Frunzele proaspete de patlagina-ingusta sau de patlagina-lata sunt spalate si zdrobite pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei, pana se formeaza un terci care se aplica local.

Sirop, reteta nr. 1: De 2 ori 2 maini pline de frunze de patlagina spalate se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

Sirop, reteta nr. 2: Frunzele spalate se pun in straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan de muraturi si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se asaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se astupa cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana insa vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se stoarce printr-un storcator de fructe (nu printr-o panza), se pune sa dea cateva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pana ce siropul se asaza la fund. Si acest sirop se pune sa dea cateva clocote bune.