Pedicuța

Pedicuța (Lycopodium clavatum)

Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor, branca-ursului, bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vant, cornatel, cornisor, crucea-pamantului, netota, piciorul-lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta, asemanatoare muschiului si vesnic verde, se taraste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri, avand radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri, moi la pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au frunzele mai moi si mai dese. Cand planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si faina-vrajitoarei. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic, in cazul portiunilor de piele roase si ranite.

Pedicuta este o planta de leac continand radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilurilor ei. Creste numai in lizierele padurilor si in padurile inalte dinspre nord, de la o altitudine de 600 metri in sus. Dupa taierea copacilor (defrisari), planta se usuca si dispare in cele din urma de tot, caci isi pierde puterea de viata sub actiunea directa a soarelui. In Austria si Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege.

pedicutaPentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si atunci cand prezinta deja modificari ale formelor articulatiilor (incheieturilor), precum si in caz de constipatie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai mare caldura ceaiul de pedicuta. Persoanele care sufera de diaree trebuie sa intrebuinteze insa ceaiul cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci doar oparita cu apa in clocot. Ceaiul se intrebuinteaza si in toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea nisipului la rinichi si la colicile renale. In hepatite, la tumori ale tesutului conjunctiv al ficatului, chiar daca sunt deja maligne, pedicula este indispensabila. Ea-l ajuta pe convalescent sa se puna repede pe picioare cu forte depline.

Daca stiti in cercul dumneavoastra de cunostinte un caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta, dati curaj acelui om si indreptati-l spre pedicuta noastra atat de importanta in fitoterapie. Chiar si oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati vietii datorita pedicutei.

In cazul carceilor la gamba, pedicuta se pune intr-o bucata de panza care se leaga in jurul gambei. Se pot face insa si bai la picioare, iar pentru spasmele vezicale bai de sezut, folosind pedicuta.

Faina-vrajitoarei (polenul de pedicuta) ii ajuta pe cei grav bolnavi care au facut escare sa li se inchida leziunile in timpul cel mai scurt. Faina-vrajitoarei se presara, distribuind-o cat se poate de fin si cu multa grija pe locurile cu rani deschise. De obicei apare o usurare simtitoare chiar dupa prima utilizare.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 1/4 litru de apa in clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, inghititura cu inghititura. In caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic cate 2 cesti.

Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (in functie de dimensiunea locului cu spasme sau carcei se iau 100, 200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta perna isi mentine eficacitatea timp de cel mult un an.