Perioada de copil mic (1-3 ani)

Se întinde de la primul și până la încheierea celui de-al treilea an de viață și reprezintă o perioadă calitativ nouă, în care creșterea și dezvoltarea se fac într-un ritm susținut (dar mult mai redus decât în primul an de viață), iar dezvoltarea psihică (memoria, inteligența, atenția, observația) atinge parametri înalți (se apreciază că în primii trei ani ai vieții, copilul realizează 25-30 % din întregul potențial al dezvoltării sale). Este perioada cu care încep cei „7 ani de acasă”, când receptivitatea copilului la activitățile educative ale părinților este neînchipuit de mare.

Creșterea în înălțime și în greutate sunt continue, dar nu ating performanțele altor vârste (perioada de sugar sau cea de adolescență). Totuși, în anumite perioade se constată o creștere mai accentuată în greutate, așa cum este perioada lunilor de toamnă (din august până în noiembrie) și una mai încetinită primăvara și la sfârșitul verii. Aceste variații sunt legate de variațiile în activitatea fizică (în perioadele mai calde copilul petrece mai mult timp afară, aleargă și se joacă mai mult în aer liber) și de variațiile în alimentație. Creșterea în înălțime, în schimb, este mai accentuată din luna aprilie până în iulie, când lumina solară își exercită din plin influența sa binefăcătoare asupra organismului tânăr, aflat în plină creștere și dezvoltare. Aceste variații sunt absolut normale și nu trebuie să îngrijoreze.

În această perioadă se definitivează dentiția provizorie (denumită și „de lapte”); la mijlocul ei sau spre sfârșitul celui de-al treilea an de viață, copilul are toți cei 20 de dinți de lapte ce urmează a fi schimbați în dinți definitivi după vârsta de 6 ani.

Dezvoltarea mișcărilor (dezvoltarea motorie) este intensă în această perioadă. Dacă la sfârșitul primului an de viață copilul abia pășește (deși aceasta nu este o regulă), cu timpul, mersul devine sigur, ba chiar începe să și alerge.

pixabay.com
pixabay.com

Pe măsură ce copilul crește și funcțiile organismului său se dezvoltă continuu. Astfel, digestia devine aptă și adaptată pentru o alimentație calitativ diferită și cantitativ superioară celei de la vârsta de sugar, apropiindu-se mai mult de cea a adultului. Nevoile de somn scad de la an la an, perioadele de activitate fizică predominând asupra celor de somn și aceasta deoarece la copilul mic procesul de excitație (de activitate nervoasă și motorie) predomină asupra procesului de inhibiție  (de repaus, de somn). Când doarme însă, somnul copilului este profund, de durată și odihnitor; la trezire el își poate relua fără mare dificultate ocupațiile preferate.

La copilul mic pot apărea o serie de tulburări ale sănătății, nemanifestate sau greu de pus în evidență la vârsta de sugar, cum ar fi tulburările de vedere, de auz, de mers sau anomaliile dentare, afecțiuni care necesită o corectare promptă, prin mijloace medicale aflate astăzi la îndemână. Dar bolile care apar cel mai des la această vârstă sunt cele respiratorii, îmbolnăvirile afectând mai ales căile respiratorii (nas, faringe, trahee, bronhii) și mai puțin plămânul propriu-zis. Tulburările digestive, mult mai rare decât la sugar, sunt provocate mai ales de greșeli alimentare (indigestii) decât de infecții digestive.

Vaccinările efectuate îi protejează pe copiii mici de bolile împotriva cărora s-au imunizat prin vaccinare, dar ei pot face unele dintre bolile pentru care nu sunt imunizați (viroze eruptive, varicelă, chiar scarlatină sau hepatită virală).

Dacă în această perioadă copiii înregistrează mari progrese în evoluția psiho-motorie, nu este mai puțin adevărat că tot acum se pot constata și primele deficiențe de comportament datorate în cea mai mare parte părinților, ca primi educatori.

UNICEF