Pesti – Femeie

Femeia nativa din Pesti este „mai inainte de orice, o mare romantica, atrasa de tot ce e straniu, feeric si miraculos. Ea corespunde tipului Amfitrite, fiica adincimilor, sensibila mai inainte de toate la magia posesiunii amoroase. Sa apartina total si fara aparare unui barbat si sa simta ca prin daruirea aceasta imbratiseaza intreaga omenire, iata adevarul ei amoros. In fata unei asemenea inflatii sentimentale, nu trebuie mai ales sa se ucida poezia dragostei, spre a nu ii distruge fervoarea. Fireste, capacitatea de iluzionare poate sa fie foarte periculoasa; de aceea trebuie evitate aventurile rocambolesti, legaturile innourate, sperantele nesabuite, amorurile frumoase, prea frumoase ca sa fie si adevarate, pasiunile nebunesti, prea nebunesti ca sa fie viabile.

Pe acest tip de femeie o paste primejdia iubirii anonime, a iubirii oculte. Daca barbatul din aceasta zodie este dintre cei care nu-si declara intotdeauna iubirea, cu atit mai mult se intimpla asa ceva cu femeia, capabila sa iubeasca in tacere, in taina, ferita de priviri, fara ca inspiratorul unei asemenea pasiuni sa banuiasca macar. Cel mai adesea, dar nu e decit un caz printre altele, este vorba de acel tip de dragoste la distanta pentru o fiinta idealizata si inaccesibila, dragoste care se multumeste cu un vis; iar sentimentul nu ia amploare decit cu conditia ca distanta sa existe, concretizarea legaturii facind sa dispara aripile pasiunii. Desigur, nici barbatii nu sint scutiti de a face declaratii in spatele unei masti sau de a-si exprima dragostea fara a se arata, pentru a iubi de la departare printr-o pulbere de stele, fiinta sacra si tabu (Comte, Venus-Pesti; Petrarca, Luna-Pesti). Mai exista si „complexul lui Cyrano”, cind iubirea opereaza „prin delegatie”… (Edmond Rostand avea o conjunctie Soare-Neptun). Dar dragostea platonica pentru artisti si fapturi de electie, creaturi mitice inabordabile este un dat specific feminin al semnului; aceasta „iubire de la departare”, in inaccesibil, constituie o adevarata captivitate a inimii care, neputind sa imbratiseze infinitul, nu stringe in brate decit vidul.

Din fericire, intr-o asemenea fire este loc pentru toate concretizarile sentimentale, de indata ce s-au risipit visele cetoase de adolescenta. Dar, o data himerele disparute, subzista adesea o dorinta de evadare cu care legatura reala trebuie sa se acomodeze fara contrarietati, visul si realitatea trebuind sa se impace bine.

Nativa din Pesti este o sotie buna, capabila de un mare devotament, de o abnegatie perfecta, chiar de un spirit de sacrificiu excesiv. Bunatatea ei simte nevoia sa iradieze: n-o impiedicati sa dea de pomana saracilor sau sa culeaga de pe strada o pisica pierduta… Daca va imbolnaviti, ea va va ingriji cu o atentie necontenita. Va veghea in tacere sa nu va lipseasca nimic. Dar nu-i pretindeti o ordine riguroasa; a ei e speciala: doar ea se poate descurca. Nu-i cereti nici socoteli precise in legatura cu bugetul; se poate, in plus, sa-si sacrifice menajul in favoarea foiletonului din revista preferata…

Ca sa se apere de sine, trebuie sa se apere mai ales de maniheismul inerent conditiei feminine care, la ea, poate sa profite de cel mai neinsemnat pretext ca sa-i transforme bunatatea in slabiciune, si pe aceasta in complicitate.

Ceea ce era donjuanism la barbatul nativ din Pesti devine la ea evadare spirituala, ca la Sfinta Tereza din Lisieux (Luna-Pesti), aspiratie comunitara, ca la Doamna Roland (Soare-Venus-Pesti), sau lipsa de masura pasionala in tragedie, ca la Rachel (Venus-Marte-Pesti).