Pesti – Morfologie

Se intimpla cu Pestii ceea ce se intimpla si cu multe alte semne: caracterizarea planetara trece inaintea notei zodiacale, astfel incit aerul de familie, aproape ca nu mai e perceptibil pe fetele nativilor, daca li se compara cit de cit portretele.

Desi nu e vorba decit de o simpla impresie (sa nu uitam ca ne aflam intr-un domeniu unde mai totul este de facut), se pare ca subiectii din acest semn a caror morfologie si expresie evoca lumea pestilor sint destul de numerosi. Unii amintesc de foc; altii se apropie mai degraba de forma obisnuita a pestilor, cu proeminenta gurii si a ochilor; mai exista si unii care pot fi asimilati cu tipul balena (ca un Renan, de exemplu) prin excrescenta morfologica generala destul de deformata. Dar sa nu retinem aceste scurte impresii decit cu titlu de simpla curiozitate…

Mult mai sigura este existenta morfologica a tipului Pesti cind semnul e accentuat de o dominanta jupiteriana si, mai ales, de o dominanta neptuniana. Ne aflam atunci in prezenta unui tip predispus sa se rotunjeasca, sa se ingroase molesindu-se totodata, etajul inferior al fetei ocupind cea mai mare suprafata, cu barbie dubla aparuta o data cu virsta. Cavitatile, gura si ochii, sint larg deschise. Ansamblul da o impresie de etalare; ochii, in special, sint destul de departati si se intind dincolo de limitele lor obisnuite. Portretul ideal pe care il prezinta un asemenea tip se apropie fara indoiala cel mai mult de acela al lui Buddha reprezentat in statui. Un lucru de asemenea caracteristic este expresia speciala a privirii care pare adesea absenta, indepartata, voalata; si, cum ochii sint adesea globulosi, impresia aceasta de privire pierduta vag in infinit este si mai accentuata. In fine, se remarca o tendinta generala de buhaire, de adipozitate, de molesire, cu frecvente excrescente de carne, polipi s.a. Carol al Vll-lea, Hugo, Sainte-Beuve, Renan, Briand, Bach, Bernanos corespund destul de bine acestei caracterizari morfologice.