Plagile superficiale

Ne vom referi strict la tratamentul plăgilor produse prin traumatisme uşoare. Tratamentul urmăreşte oprirea sângerării, asigurarea condiţiilor pentru o vindecare rapidă şi prevenirea infecţiei.

Pentru acelaşi tip de rană diferite zone ale corpului vor sângera diferit, cel mai mult plăgile din zona capului şi gâtului. Oprirea sângerării se va face imediat după rănire dacă este cazul. Cu o bucată de material textil, curată, dar nu neapărat sterilă, se apasă direct pe rană. Dacă o plaga situată la nivelul unui membru sângerează masiv, rănitul va fi aşezat întins pe spate, cu membrul respectiv ridicat, astfel încât plaga să fie deasupra nivelului inimii, iar presiunea se va aplica pe rană în aceasta poziţie. Nu se va apăsa lângă rana şi nu se va pune garou, chiar daca sângerarea este abundentă. Presiunea se menţine atât timp cât e nevoie, până la oprirea sângerării.

Nici o rană nu este iniţial curată întrucât peste tot în mediul înconjurător exista microbi. Trebuie prevenită proliferarea microbilor în plagă care poate avea consecinţe foarte grave (cangrena) chiar dacă rana pare la început inofensivă.

Este foarte important ca rana să fie spălată cu apa din abundenţă şi săpun. Trebuie să fie un jet de apă, iar bucata de săpun nu se pune direct pe rană pentru a nu lăsa fragmente. Operaţia trebuie făcută foarte conştiincios şi trebuie obligatoriu însoţită de îndepărtarea eventualelor corpuri străine (pământ, aşchii de lemn, fragmente de rocă) sau bucăţi de piele moartă. Până la vindecare rana trebuie spălată cel puţin o dată pe zi cu apă şi săpun. Reapariţia unei mici sângerări după spălare nu trebuie să ne sperie.

Spirtul (alcoolul medicinal) nu se va folosi în nici un caz înaintea spălării cu apă şi săpun şi nu este recomandat nici ulterior pentru dezinfecţia rănii. Spirtul omoară bacteriile dar şi celulele proprii venite în plagă pentru a apăra organismul împotriva acestor bacterii, iar ulterior bacteriile rămase se înmulţesc mult mai repede. De aceea spirtul poate fi folosit eventual, doar pentru dezinfecţia tegumentului intact din jurul plăgii.

Cea mai bună substanţă dezinfectantă, ce poate fi folosită direct pe orice rană (şi nu ustură!), este betadina. Se găseşte în farmacii sub formă de gel sau soluţie.

O altă substanţă ce se poate folosi pentru dezinfecţia rănii este cloramina, care se găseşte la farmacie sub formă de pastile. Soluţia dezinfectantă se prepară la faţa locului din pastile de cloramină şi apă. Deşi cloramina pare a fi mai uşor de transportat în trusa medicală. prin comparaţie cu betadina este mai puţin eficientă.

Apa oxigenată este un foarte bun dezinfectant dar este ceva mai greu de transportat. Dacă tot obişnuiţi să luaţi o sticluţă de spirt la munte, mai bine renunţaţi la conţinut şi puneţi în loc apă oxigenată.

După oprirea sângerării, spălare şi dezinfecţie se va trece la pansarea rănii. Pansamentul trebuie să fie steril, pe cât se poate aerisit (nu se acoperă complet cu leucoplast) şi nu foarte gros. Leucoplastul va fi aplicat pe pielea sănătoasă şi nu trebuie în nici un caz să atingă rana.

După aproximativ 24 de ore de la rănire este cel mai bine ca o plagă superficială să fie lăsată la aer, fără pansament. Explicaţia este că cei mai periculoşi microbi ce se pot dezvolta într-o rană sunt cei anaerobi (microbi cărora aerul le este fatal). În plus, un pansament menţine o oarecare umezeală care nu e favorabilă vindecării. Totuşi, există situaţii în care pansarea rănii rămâne necesară pe o perioadă de timp mai îndelungată (pentru a evita contactul cu îmbrăcămintea sau cu pământ, crengi, etc.; alteori chiar aerul nu permite lăsarea descoperită a rănii: de exemplu, pe o vreme cu vânt puternic, chiar în condiţiile aerului curat de la munte, nu e bine ca rana să stea descoperită). Obligatoriu o dată pe zi pansamentul se va scoate, se va spăla rana şi apoi se va pune un pansament nou (de preferat pe rană se va pune, înainte, puţină betadină). La nevoie, schimbarea pansamentului se va face mai des – de exemplu după o ploaie pe traseu nu se va lăsa pansamentul ud.

Chiar în condiţiile unui tratament corect aplicat este foarte importantă supravegherea rănii. Dacă pielea din jur se înroşeşte la mai mult de 1-2 cm de la marginea plăgii şi devine lucioasă, dacă zona afectată se umflă, dacă durerea se accentuează simţitor, dacă din plagă se scurge puroi, înseamnă că rana s-a infectat. Destinaţia imediată trebuie să fie cel mai apropiat spital.