Rac – Morfologie

Nu exista un semn morfologic care sa ne permita sa regasim un aer de familie in portretele Racilor. Mai inainte de orice, caracterizarea planetara e cea care da tonul: saturnienii din Rac seamana intre ei prin subtirime, paloare, fire plapinda, delicata; jupiterienii, prin grasime digestiva, putere placida…

Cu toate acestea, ramificatiile planetare converg spre un tip ideal al carui portret poarta urmele unuia sau mai multor semne reunite: este vorba de tipul lunar.

Acest tip apartine temperamentului limfatic-digestiv si psihicului. Este in general un dilatat, un adipos, cu forme ingreunate, cu tendinta spre obezitate, spre moliciune. Pe fata, predomina etajul inferior, cu buze camoase sau gura mare; cu virsta, isi fac adesea aparitia pungile pe falci, barbia dubla. Fata este rotunda, usor aplatizata, adesea ca o luna plina; fruntea e bombata, cu limite neprecise, cu arcade trasate usor, cu ochii iesiti din orbite; nasul este mai degraba mic, scobit la radacina si cirn. In ansamblu, contururile sunt unduioase, contopite, invaluitoare, fluide; trasaturile estompate, nedecise, sterse, profilul in linie ondulata cu ceva abia schitat, neterminat. Impresia generala e a unui chip destul de copilaros. Tenul este adesea palid, livid; privirea, blinda, visatoare, vaga, pierduta departe; expresia, tematoare, naiva, mirata sau absenta. Mai mult decit orice alt tip, Racul e expus sa-si vada morfologia pasiva primind pecetea deformanta a constelatiei sale natale. Pentru un caz de evidenta asemanare (ca Schubert sau Corot), cite altele nu se departeaza de portretul ideal? In majoritatea cazurilor, nu se percep decit unul sau doua elemente evidente: la unul, fata rotunda, la altul, fruntea bombata, la un al treilea, privirea pierduta in nori… restul fetei tradind o caracteristica straina.