Sagetator – Dragoste

Focul amoros al Sagetatorului nu are nimic din trasnetul Berbecului, nici din vilvataia regala a Leului; este de natura jeraticului care mocneste sub cenusa, interior ca si fervoarea amoroasa. Pentru Sagetatorul introvertit, iubirea si latura spirituala sint una; prima este doar motorul celei de-a doua: a-1 iubi pe Dumnezeu prin fiinta aleasa. Intr-o masura mai mica, ea devine exaltarea morala a existentei, artera centrala prin care transmite tot ce are individul mai bun. Chiar daca exista – lucru frecvent – o febra care face dovada pasiunilor celor mai imperioase, nativul poarta in el o virtute a grandorii care exalta sufletul. Acest Sagetator nu poate iubi decit in acea regiune eterata. La nivelul vietii cotidiene, sentimentul sau ia aspectul unei afectiuni sincere si calde, de o bunatate generoasa si debordanta, dar nu sint rare momentele cind el se innobileaza intr-atit incit se contunda cu un ideal religios sau ajunge la o comuniune mistica. Pentru un Sagetator extrovertit, dragostea mai este si, in felul sau, un elan care tinde sa rupa masurile subiectului, o exaltare ca un foc de artificii; dar sageata sa vizeaza in directia orizontalei, mai degraba decit sa infrunte verticala. Este o dragoste de emancipare dionisiaca, resimtita ca un risc, un sport, o aventura. Lupta impotriva societatii, care pune stavile cimpului sau de exploatare, iar „vinul” sau comunica o betie nelimitata; aici dragostea si lumea sint la unison: sa intre in comuniune cu natura si sa se proiecteze in univers prin fiinta iubita. Acest Sagetator isi gaseste exaltarea in indrazneala cuceririi, si maretia in simtamintul de libertate pe care i-1 procura ea. Este vorba atit de iubirea cavalereasca a seniorului care isi depune laurii la picioarele madonei sale, cit si de isprava reprobabila a unui Don Juan aventurier.