Sagetator – Mitologie

Mai sus decat el..

Dhanous este denumirea sanscrita a semnului, simplu adjectiv numeral semnificind al noualea, dar traditia adauga nuanta de inceput al celei de-a treia perioade cvaternare care ne da mai multe informatii despre spiritul sau. Semn de foc, va fi, ca si celelalte doua, un punct de plecare, un nou elan… in calitate de al noualea semn, este sediul celor 9 Prajapati, ierarhii constructive care au asistat Divinitatea in crearea Universului si pe care hindusii le considera nascute din spiritul lui Brahma. Acesta, de altfel, ca Mare Prajapati, incheie cu ele marile suite decenale cosmice.

Al treilea semn de foc al Zodiacului are si rolul de a incheia o treime, Trinitatea creatoare ale carei concepte de Tata a toate cele ce sint si de Fiu le-am descris la Berbec si la Leu. Aici este manifestarea focului Spiritului (limbile de foc din traditia crestina), insufletirea creatoare care inaugureaza cea de-a treia perioada cvaternara.
Aspectul hieroglifei este foarte semnificativ pentru un simbol trinitar. Intr-adevar, partea animalica a centaurului, puternic sprijinita de pamint cu cele patru membre ale calului, simbolizeaza amprenta reciproca a pamintului si a principiilor inferioare. Partea umana, dreapta corespunde intruparii volitiilor si latentelor pe care semnele precedente le-au semnificat, anume Atma-Buddhi-Manas… Iar partea supraadaugata obiectiva corespunde, oarecum, proiectelor Demiurgului in legatura cu destinele creaturii sale. Arcul intins si sageata orientata in sus sint expresia tintelor ceresti la care poate sa pretinda, inca din al noualea semn, omul, asa cum este el conceput in spiritul Lumii. Toate planurile universale sint astfel legate unul de altul prin intermediul omului, faptura divina. Cele noua Prajapati sint, trei cite trei, in fruntea celor trei ordonante principale indicind si subgrupe specializate. Dar omul trebuie sa retina din reprezentarea pe care i-a dat-o Creatorul, punindu-1 in centru, modul de a evolua prin el insusi, calauzit de fortele superioare organizatoare, in relatia sa funciara cu toate planurile naturale. El are si datoria sa caute mai sus decit el fortele care ii pot permite sa traiasca deplin, cu resursele principiilor sale cele mai elevate. Sa mai notam ca fiecare ordin din Prajapati are nevoie de ceilalti si ca aceste entitati, ca si omul insusi, sint perfectibile.

Cu ajutorul acestui sens general, rezultind din asezarea zodiacala, putem sa interpretam diferitele legende care, in majoritate, pun in scena centauri. Cel mai celebru, Chiron, s-a nascut astfel din dragostea lui Saturn (sub forma unui armasar) cu o nimfa oceanida: Filira, fiica lui Thetis; ea a fost atit de dezolata de faptul ca daduse nastere unui monstru incit, la rugamintea ei, zeii au transformat-o in tei. Centaurul a crescut si s-a retras intr-o pestera la poalele muntelui Pelion, in Tesalia. De acolo, vina cu Diana in paduri si era pasionat de astronomie si botanica, devenind mai ales expert in plante medicinale. Acest lucru, ca si numele lui care evoca dibacia manuala, indreptateste legenda ce face din el educatorul multor eroi, ca lason (in greceste: a vindeca), pentru care a intocmit calendarul Argonautilor, Enea, navigator incercat, Esculap, medic model, Nestor, Teseu, Ahile, Ulise, Castor si Pollux, si chiar Hercules, care avea sa-1 ucida mai tirziu printr-o fatala neindeminare.

Miturile separa poporul centaurilor in doua tendinte, unii inculti si grosolani, prada poftelor instinctuale, si ceilalti, dimpotriva, precum Chiron, foarte evoluati si chiar initiati. Centaurii, fii ai lui Ission si Nefele, zeita norilor, erau supusi ordinelor lui Bachus-Dionysos. Acest zeu, socotind ca a venit timpul sa-1 initieze pe Heracles, care se afla pe urmele mistretului lui Erimante, in misterele lui, i-a sugerat sa se opreasca la centaurul Folo. Acesta trebuia sa-i dea sa guste un vin oferit din belsug de Dionysos celorlalti centauri, cu conditia de a-si onora cu el si oaspetele. Dar ei, deja beti, au refuzat. A urmat o lupta in cursul careia Heracles s-a aruncat asupra lor, a ucis mai multi cu maciuca, pe altii cu sagetile otravite, inmuiate in singele hidrei din Lerna. Ultimii s-au risipit. Folo, socotind agresiunea nedreapta, nu luptase, dar a vrut sa ingroape mortii si, pe cind smulgea o sageata, s-a ranit mortal. Dezolat, Heracles i-a adus mari onoruri funerare si 1-a inmormintat sub muntele pe care 1-a denumit Foloe.