Sagetator – Simbolica

Invitatia la calatorie

In fiecare an, cind, in perioada cuprinsa intre 22 noiembrie si 20 decembrie, Soarele parcurge cel de-al noualea semn zodiacal, Sagetatorul, ne aflam in ultima faza a toamnei, precedata de lunile Balantei si Scorpionului, si ne indreptam spre Capricorn, care inaugureaza anotimpul iernii.

Inutil sa ne orientam spre constelatia Sagittarius sau sa evocam stralucitoarea stea Antares care scinteiaza cu luminita ei puternica la marginea semnului. Sagetatorul este pentru noi portiunea zodiacala cuprinsa pe ecliptica intre 240° si 270° longitudine, punct unde se incheie cel de-al treilea cvadrant si unde Soarele isi atinge maximum de declinatie sudica. Este deci in strinsa legatura cu cea de-a treia si ultima faza a toamnei.

In natura, dupa caderea frunzelor si marea suferinta a unei vegetatii care se stinge in Scorpion, totul se linisteste, reintra in ordine; decembrie e luna unui anume repaus inainte de sosirea intinsei promoroace si a frigului crincen din Capricorn.

Semnul este reprezentat de figura, binecunoscuta in mitologie, a centaurului, al carui trup, in partea inferioara, este de cal, iar in partea superioara, de om care tine in mina un arc incordat cu o sageata gata sa porneasca. Hieroglifa prin care este inscris in cercul zodiacal se multumeste sa evoce sageata orientata in sus, intr-un unghi invecinat cu 45°, si taiata de o linie perpendiculara pe punctul sau median. Se degaja simbolica unei miscari care pleaca dintr-un centru si se indeparteaza de el, a unui elan de expansiune in directia ascendenta, retinuta insa de greutatea liniei care intretaie sageata. In cele doua linii care se intretaie ghicim imediat natura dubla a semnului, evocata de altfel si de corpul mixt al centaurului, pe jumatate cal, pe jumatate om. Cele patru copite se sprijina pe sol de unde, precum Anteu, centaurul isi trage forta originara; dar in acelasi timp capul i se inalta catre cer, ia sageata e orientata spre stele. Si putem adauga ca, pentru om, calul este ceea ce e, pentru sageata, arcul. Intr-adevar, partea animalica reprezentata de ce simbolizeaza forta instinctiva pusa in slujba omului care o folosestc intr-un scop elevat: centaurul este cea mai frumoasa imagine a transmutarii valorilor, a sublimarii, a trecerii de la uman la suprauman. In legatura cu aceasta atragem atentia ca in Omul-Zodiac, unde fiecare semn corespunde unei parti a trupului omenesc, Sagetatorul reprezinta coapsele: acolo se concentreaz energia Sagetatorului, care se precizeaza in sensul puterii calaretului, investit cu forta nobilului animal, cind face corp comun cu calul, stringindu-si picioarele pe flancurile acestuia.

Este limpede ca centaurul reprezinta simbolul unirii sau al sintezei naturii animale cu natura spirituala: trup si suflet, jos si sus, materie si spirit, posesiune paminteasca si aspiratie divina, subconstient si supraconstient…

Sagetatorul isi extrage energia din opera de fermentatie a predecesorului sau; el opereaza chiar o proiectie a ceea ce a adunat Scorpionul prin propriile sale incercari; dar tot ce a trait acesta in lupte interioare va cheltui si trai Sagetatorul in lupte exterioare; va proiecta energiile mobilizate de Scorpion spre a le sorti unui scop. Aici isi capata intregul sens sageata zvirlita de centaur. Ea reprezinta o actiune transmisiva, mai mult sau mai putin justa si rapida; ea este, dupa Senard, instrumentul care leaga arcasul de tot restul, subiectul actiunii de obiectul pe care si-1 propune si asta gratie vederii clare de care depinde tintirea corecta. Dorinta si ambitia Sagetatorului, precizeaza Jean Carteret, „este sa lege proximitatea de departare; se pune problema, in cazul lui, sa ajunga sau sa atinga, in timp ce la Berbec nu conta decit plecarea. Sageata Sagetatorului va fi indrazneala gindirii metafizice exprimata de turnurile catedralelor.” Dinamism orientat spre nemarginire, intr-acolo ne conduce sageata. Iar cind abatele Carl de Nys transpune aceste valori in limbajul credintei, el declara: „…de vreme ce este elanul gindirii celei mai inalte, e si un simbol ioanic; ajunge sa ne amintim primul capitol din Evanghelia dupa Ioan. Este, prin miscarea care e esenta, si un simbol al elanului apostolic si nu e deloc intimplator faptul ca, pe timpanul Bisericii noastre ideale, se afla, sub cele douasprezece semne ale zodiacului, figurile celor doisprezece apostoli care corespund acestor semne si merg pina la limitele lumii explorabile ca sa anunte vestea cea buna.”