Scorpion – Barbat

Barbatul Scorpion sufera mult mat mult ca oricare altul legea sexului sau; vrea sa fie barbat inainte de a fi individ; afirma in el valorile masculului, hipervirilitatea sa acuzind la maximum, atit calitatile, cit si defectele masculine ale caracterului sau.

Fara a fi un satir dezlantuit sau un mascul imbatat de dorinte in fata oricarei fiinte feminine, el are in singe nevoia, latenta sau manifesta, de a cuceri femeia, cam ca razboinicul ce isi aroga fara mila drepturile cuceritorului. Iar dispozitia sa erotica suscita in femeie propriul ei eros. Luna si Venus nu sint degeaba in cadere si in exil, adica slabe, in zodia Scorpionului. Idealul viril al acestui barbat il opune femeii, il intepeneste si il face dur fata de gratia ei, il impinge sa-i bruscheze sensibilitatea fara menajamente, s-o distruga mai mult decit s-o asimileze, s-o reduca la cheremul lui.

Dragostea il tine prin secretul care ii scapa, prin enigma care nu se lasa elucidata; sa descopere resorturile cele mai intime ale femeii, sa violeze necunoscuta pe care o are in fata, sa atinga revelatia metafizica a dragostei acestea sint obiectele vesnicei sale interogari, sensul propriului sau mister. Dragostea este pentru el o problema asemanatoare, la fel de insondabila ca ea.

Etemul feminin prinde radacina in el la nivelul legaturilor afective pe care le intretine cu mama sa, in cursul perioadei anale: ea era pentru el mama-paianjen, mama-vrajitoare, mama-neagra, adica mama teribila si totusi adorata. De unde stabilirea unei legaturi ambivalente cu femeia care primeste proiectia acestei imagini feminine. Adesea il vedem inclinat sa faca pe bruta, sa raneasca bucuros, ajungind sa fie mai degraba temut decit iubit. Dragostea devine deci mai mult sau mai putin o lupta oculta, un razboi al sexelor, in care se stabileste o relatie oarecum sado-masochista: ocupatia principala a cuplului este de a se face sa sufere unul prin celalalt, razboiul dintre ei sfirsind cel mai adesea in supunerea masochista a femeii, care trebuie da aiba o oarecare vocatie de martira.

„Cea mai mare dragoste e cea care provoaca cea mai mare suferinta, spunea Dostoievski care, evocind legatura sa cu Maria Dimitrievna, preciza: Desi eram absolut nefericiti, nu puteam sa nu ne mai iubim; cu cit eram mai nenorociti, cu atit ne legam mai mult unul de altul. Oricit de ciudat ar parea, asa era.”

Desigur, iubirile Scorpionului nu sint nici mai rar si nici mai des patologice decit cele din alte semne zodiacale, dar „nuanta” sado-masochista e frecventa. lar cind aceasta „nuanta” nu apare, pasiunea evoca un fluviu cu ape profunde, tulburate de namoluri. Au loc dezbateri de constiinta, lupte intre senzual si spiritual, furtuni care agita inimi nelinistite, iar sufletele se complac in propriile lor infamii… Sau intilnim fapturi care nu sint iubite si care nu iubesc. Ne gindim la Benjamin Constant (Adolphe) si, mai ales, la lumea romanelor lui Frangois Mauriac (conjunctia Luna-Venus in Scorpion).

Fireste, putem cita cazuri extreme unde, fara nici un echivoc, iubirea si moartea isi dau intilnire. De exemplu, Heinrich von Kleist (cu Mercur in semn, Venus intra in Scorpion in careu cu Pluto si in conjunctie cu Saturn): se stie ca, dupa ce a propus verisoarei lui, de care era indragostit, sa se omoare impreuna cu el, s-a amorezat de o tinara care a acceptat aceasta nunta mortuara. Dar, cum nu exista umbra fara lumina, barbatul sanatos din Scorpion opune tuturor acestor chinuri preaplinul sau de dragoste care, in legatura cea mai de nezdruncinat, face ca inima sa triumfe asupra tuturor supliciilor.

Gelozia poate sa-1 tortureze; cu firea sa banuitoare si suspicioasa, o secreta ca pe o mica otrava zilnica; in felul acesta gaseste mijlocul de a-si face rau siesi si celuilalt. Rezista cu greu tentatiei de a contraria, de a intepa sensibilitatea partenerei sale, si, pina la urma, de a-si nimici iubirea. E deschisa poarta spre furtunile conjugale si manifestarile morbide ale dragostei. Ura se declara si devine implacabila. Veritabil cuib de vipere, acesti amanti isi petrec viata detestindu-se fara a se putea desparti niciodata, fiecare fiindu-i la fel de indispensabil celuilalt.

Desigur, aceste esecuri nu sint rezervate numai Scorpionilor afectati de grele configuratii distonante. In fata unui asemenea infern, Scorpionul „armonios” e capabil sa inalte absolutul care transcende pasiunea sa paminteana intr-o experienta spirituala. Este, in orice caz, unica sa posibilitate de salvare. El isi duce, laolalta, moartea si izbavirea.