Scorpion – Dragoste

Scorpionul guverneaza complexul dragostei, al mortii si al noptii. Animalul insusi e primul care exemplifica toate acestea: se stie ca, dupa dansul nuptial, prinzindu-se cu clestii, perechca se duce sa-si ascunda iubirile intr-o pestera, sub nisip, unde, in intuneric, masculul va fi devorat de femela.

Facind abstractie de latura putin cam prea spectaculara a acestei legi animale, iubirile tipului nostru Scorpion evolueaza in jurul unor asemenea date profunde. Acesta reprezinta adesea un mister pentru celalalt pe care il invaluie in pasiunea sa de nedefinit, la fel cum este un mister si pentru sine, iar iubirea ii da posibilitatea sa se dezvaluie siesi prin mijlocirea propriei sexualitati.

Ca un vulcan care clocoteste in maruntaiele sale, dragostea devine la el o forta imperioasa pe care o traieste ca pe o posesiune, un chin: e o iubire-pasiune, cu inflacarari brutate, o voluptate amestecata cu fericire si disperare, cu saruturi si muscaturi, in cautarea unui absolut – dar care seamana cu o iubire-lupta in care e neaparat nevoie de un invingator si un invins.

O dragoste atit de instinctiva nu se sesizeaza prin ratiune si nu se controleaza: ea nu cunoaste nici ezitare, nici progresie; e din prima clipa orbita si totala si poarta in ea intreaga ei devenire. Incepe prin a fi resimtita in spontaneitatea selectiei amoroase; de la inceput, fiinta iubita are o putere exclusiva si exigenta asupra acestui suflet si devine curind obiectul unic, de neinlocuit, cu sentimentul definitivului. Astfel intilnirea insasi poate sa ia caracterul unei revelatii si sa dea intregul sens existentei. Total in afectiunile sale, prizonier al celui ales, Scorpionul isi va trai deci pasiunea spre bine si spre rau, pe viata si pe moarte.