Scorpion – Simbolica

Un anotimp in infern

In fiecare an, cind, in timpul perioadei cuprinse intre 23 octombrie si 21 noiembrie, Soarele parcurge cel de-al optulea semn zodiacal, Scorpionul, trecem in a doua faza a anotimpului toamnei, precedata de cea a Balantei si urmata de cea a Sagetatorului.

Nu e nevoie sa evocam vasta constelatie Scorpius, nici stralucitorul ei cortegiu de stele. Pentru astrolog, Scorpionul este exclusiv portiunea din Zodiac care se situeaza la echidistanta de echinoctiul de toamna si de solstitiul de iarna, adica la jumatatea drumului dintre 0° Balanta, cind soarele trece ecuatorul ceresc, si 0° Capricorn, cind atinge punctul maxim al declinatiei sale sudice.

Pentru natura, Soarele coboara in mormint: noiembrie este luna cind marmotele se ingroapa in visele lor, luna cosmarurilor de toamna cu crizantemele contorsionate. Pe vremuri, de Ziua Tuturor Sfintilor, usile se deschideau intre lumea celor morti si lumea celor vii. Melancolia lucrurilor care sfirsesc ascunde germenii ce clocotesc in profunzimi; este ultima suflare a vegetatiei: uscate ca niste cadavre la capatul crengilor, frunzele zburatacesc apoi in vint si ploaie; alcatuiesc pe sol un asternut menit sa se descompuna si sa produca humusul care va deveni patul germinativ al noii vegetatii. Scorpionul e cimitirul Zodiacului: formele exterioare dispar, valorile obiective sint distruse in folosul unui proces de fermentatie, de putrefactie, de dezagregare. Dar la fel ca pasarea Phoenix care renaste din propria ei cenusa, ca si un alcool scos din putregai, semnul zodiacal remobilizeaza energia si pregateste o renastere a vietii interioare si a valorilor subiective.

Geniul inconstientului subiectiv nu a gasit nimic mai bun decit sa reprezinte acest semn prin animalul „negru” prin excelenta: un scorpion. Hieroglifa care il stilizeaza il reprezinta sub aspecul unui M al carui prim picior inchipuie clestii animalului, iar ultimul, teapa. Nu se putea gasi un simbol mai bun. Scorpionul este unul dintre cei mai vechi locuitori ai planetei; neavind nici predecesor, nici succesor, este de la bun inceput o reusita perfecta si, in decursul timpurilor, il vedem, fara cusur sau slabiciune, mereu prezent, mereu asemanator cu sine insusi, cu o pecete de cvasieternitate. in plus, este singurul animal care se poate omori singur; s-a vorbit mult despre celebra sinucidere a scorpionului prizonier al unui cerc de foc; este un fapt autentic, desi, se intelege, sinucidcrea este involuntara si accidentala, animalul sfirsind, intr-un reflex de excitatie, prin a-si infige acul in propriul sau corp.

Trebuie sa mai retinem, pentru simbolica, obiceiurile lui nocturne: fuge de lumina si de soare, cauta adaposturi, prefera faliile, gaurile, interstitiile, excavatiile si tunelurile in care se ascunde si nu iese afara decit noaptea. in fire, si mai ales, are teapa veninoasa care produce adesea moartea.

Astfel ca nu e de mirare daca imaginatia populara a facut din el „un animal urit”, o vietate blestemata. Nu e de mirare nici ca zodia insasi este adesea privita cu ochi rai. Scorpionul a devenit simbolul omului raufacator, vesnic in cautarea unei ocazii de a dauna, animalul veninos gata sa intepe pe cel care se apropie de el, cu coada ridicata si teapa pregatita. Grigore cel Mare, intr-una din predicile sale, ii denunta pe inamicii credintei:… Scorpioni sint cei care, lingusitori si inofensivi cind ii vezi din fata, au in spate un mijloc de a raspindi veninul. Aceasta tema a strabatut intregul Ev Mediu:

Scorpionul linge cu limba sl inteapa cu coada. S-au cautat tot soiul de blestematii in capul… sau, mai curind, in coada animalului, precizindu-se ca intepatura lui nu e „corecta”, ca acul patrunde oblic in carne si se curbeaza pentru a rani mai tare. Animalul viclean cu acul otravitor a devenit simbolul ipocriziei, al perfidiei, al tradarii, al falsitatii… Sarutul inselator al lui luda a fost comparat cu muscatura si tot scorpionul reprezinta Patimile Domnului, ura schingiuitorilor care au participat la supliciul lui Isus.

Iar cind, intimplator, este desemnat bestiarul celui de-al optulea semn zodiacal, i se atribuie sopirla cu alura unduioasa, inamica a drumului drept, precum si reptila care serpuieste, se tiraste si suiera, la fel de ingrijoratoare si redutabila, la fel de ucigatoare ca si scorpionul. Un intreg bestiar al infernului apare in fata noastra! Dar, oricit de adevarate ar fi aceste reprezentari simbolice, ele nu trebuie sa ne faca sa uitam ca ce-i mai rau nu exista fara ce-i mai bun si ca, in fata tenebrosului bestiar, Scorpionul inalta forta cereasca a vulturului.

In fapt, acest semn zodiacal nu poate fi inteles decit intr-o dialectica ce formeaza o formidabila ambivalenta in jurul vietii si al mortii. Iar daca accentul se pune in primul rind pe valorile obscure – suferinta, raul, drama, gaura, prapastia, absurdul, neantul, moartea – se cuvine sa i se asocieze toate valorile renasterii. Dizolvantul si dezintegrantul Scorpion aduce cu sine decrepitudinea care pindeste tot ce a luat nastere si opereaza transmutarea alchimica a valorilor materiale in valori spirituale.

In corespondentele din „Omul-Zpdiac”, gasim Scorpionul – care are valoare de cloaca – in relatie cu partile ascunse ale omului, in special cu anusul si sexul: in jurul acestei asociatii fundamentale se creeaza, in optica psihanalitica, toata ambivalenta, aceea a distrugerii si a creatiei, a mortii si a renasterii, a damnarii si a mintuirii…

Scorpionul apartine cuaternarului acvatic, iar in triunghiul zodiacal al acestui element, ocupa locul median. Primul termen este apa-cardinala a Racului asimilata cu apa originara, cu apele-matrice si cu izvorul ce da nastere poporului evreu.

Ultimul este apa-mutabila a Pestilor care se va pierde in imensitatea oceanica. Or, apa-fixa din cel de-al optulea semn evoca in primul rind apa statatoare, lincezind, tacuta si lugubra a iazului. Poate la fel de bine sa fie apa fetida si namoloasa a mlastinilor, loc de predilectie al batracienilor, ca si apa de foc, fie ca e vorba de alcool, de lichidul seminal sau de lava vulcanica.

A-l studia pe Scorpion inseamna mai intii a-1 situa fata de semnul opus, Taurul. Raportul dialectic decupeaza un plan precis. In Taur, viata capata trup si natura se acopera de verdeata si flori; se intrupeaza in lumea zilei: asistam la exaltarea senzuala a primaverii. La capatul celalalt, auzim cintecele funebre ale Scorpionului; viata autumnala se dezagrega in lumea noptii in care totul revine, totul se inapoiaza in pamint. in plan uman, procesul este asemanator: ura este pentru Taur ceea ce e anusul pentru Scorpion. Primul simbolizeaza valorile de captatie: hrana, bani, achizitii; injecteaza, ia, inghite si digera. Cel de-al doilea se refera la valorile de excretie: dejectie, expulzare, lichidare, restituire; transforma, descompune, distruge si poate chiar vesteji, coru-pe si dezagrega. Posesie in Taur, deposedare in Scorpion; produsul viu ingur-gitat este redat la iesire ca un produs mort, readus la haosul materiei brute.

Psihanalistii cunosc mai bine ca oricine valoarea afectiva pe care subconstientul uman o atribuie fecalelor, iar limbajul popular a sesizat aceasta cores-pondenta simbolica folosind foarte des cuvintul c… in situatii de esec. De fapt, analitatea este expresia a tot ceea ce strica si distruge, a sadismului si a urii, intr-un cuvint, a agresiuitatii, sub toate fonnele. Dar ar insemna sa-i tradam semnificatia daca prezentam doar forma ei inferioara si negativa, fara a adauga ca ea reprezinta o pirghie importanta de creatie si este susceptibila de cele mai nobile sublimari. De unde vine denumirea de sacrum care introduce o notiune de spiritualitate in acea parte a anatomiei care pare cea mai indepartata de ea?

In plus, daca valorile psihologice ale anusului plaseaza Scorpionul sub imperiul instinctului agresiv, cele ale scxului il asaza in aceeasi masura sub legea instinctelor care ii sint proprii: erotismul, cu ce are el mai bun si mai rau.