Stadiile hipertensiunii arteriale

Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenţei ereditare hipertensive, apariţia unor puseuri tensionale trecătoare şi a unor teste care stabilesc creşterea normală a tensiunii arteriale, comparativ cu normalul. Cel mai cunoscut e testul presor la rece, care e pozitiv când, introducând mâna în apă la 40 C, valorile tensiunii arteriale cresc cu 40 mm/Hg.

Stadiul de hipertensiune intermitentă – caracterizat prin perioade de hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.

Stadiul de hipertensiune permanentă: în peste 90% din cazuri, hipertensiunea arterială e depistată în acest stadiu. După manifestări se deosebesc:

Forma benignă, care evoluează progresiv şi se caracterizează prin:
– Semne care apar la examenul arterelor, arterelor sinuoase şi rigide, puls bine bătut.
– Semne de fragilitate capilară: diverse manifestări hemoragice (epistaxis, metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc.)
– Semne cerebrale: cefalee occipitală; de obicei dimineaţa, la trezire, ameţeli, oboseală, astenie, insomnie, tulburări de memorie şi concentrare, modificări de caracter, tulburări de vedere („musculiţe în faţa ochilor”), cefalee cu caracter pulsatil.
– Furnicături la nivelul extremităţilor, ameţeli senzaţie de „deget mort”.
– Examenul inimii relevă subiectiv palpitaţii, dureri precordiale, dispnee, obiectiv hipertrofia ventricolului stang.

Forma malignă, care are o evoluţie rapidă şi o mortalitate ridicată. Valorile tensionale sunt mari, în special cea diastolică (mai mult de 130 mm/Hg). Rezistentă la tratament. Starea generală e gravă (astenie, slăbire, paloare, cefalee intensă, fundul de ochi este afectat şi precoce alterat), complicaţiile apar de timpuriu, în special insuficienţa renală progresivă şi ireductibilă.