Stiuca

Denumire stiintifica: Esox lucius

Raspandire: Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona deluroasa.

Descriere

Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 – 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g – 1 kg (exceptional 6 – 25 kg).

Stiuca
Stiuca

Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.

Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu – verzui la galben – verzui pe spate; burta alba, laturile vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra – cenusie.

Comportament

In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga.

Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie oblica ( de atac – cu capul mai sus; de repaus – cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din greutatea proprie ). Se hraneste pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal.

Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar.

Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg, asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor.

Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea ghetii, prin februarie si dureaza pana in aprilie. numarul icrelor depuse nu depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 – 3 mm diametru.

Pescuitul sportiv: Se poate pescui tot anul cu exceptia perioadei de prohibitie (febroarie – martie) cand depune icrele. Se practica pescuitul cu undita cu pluta sau cu naluci. Acesta din urma da rezultate foarte bune cu linguri andulante sau rotative, pesti artificiali, woblere etc. La pescuitul stiucii este necesara montarea unei strune metalice pentru evitarea taierii firului. Pentru pescuitl ci pestisor viu intepearea se face numai cand se simte tractiunea mai energica a rapitorului. La pescuitul cu naluci se inteapa energic cand se simte muscatura stiucii. Este un adevarat luptator, scoaterea din apa dand mult de lucru pescarului, deoarece opune o mare rezistenta, folosind o serie de trucuri (schimbari bruste ale directiei, salturi bruste etc.).

Valoare gastronomica: Carnea este destul de gustoasa, avand insa multe oase. Icrele stiucii sunt foarte apreciate.

Dimensiune minima legala: 40 cm