Sfaturi utile pentru prepararea ceaiurilor

Infuzie este o procedură medicamentoasă care se obţine din flori, frunze şi ierburi, bine mărunţite şi lăsate în apă fiartă (3/4 apă şi  1/4 plante), timp de 5 minute, după care se adaugă o cantitate de apă (necesară pentru o singură zi). Se încălzeşte apoi 30 de minute, acoperind cu un capac, se strecoară compoziţia şi după o completare cu apă (atât cât se presupune că s-a evaporat prin fierbere) se foloseşte, numai pentru o zi. Decoctul sau fiertura se obţine fie din rădăcini şi scoarţă, fie din rizomi. Planta…

Continuare

Castanul porcesc

Castanul porcesc (Aghistina). Partea întrebuinţată sunt frunzele recomandate în calmarea tusei. Se administrează sub formă de infuzie sau macerat: cca 2 g plantă la o ceaşcă de apă (cca 250 ml). Coaja ramurilor tinere precum şi cojile de castane se utilizează împotriva hemoroizilor şi varicelor. Atenţie! Plantă toxică.

Continuare

Zmeurul sau Rugul de munte

Este un cunoscut arbust ce creşte în zonele montane, în păduri, având tulpinile drepte, frunzele păroase pe partea inferioară, iar fructele mici şi roşii. Părţile care se folosesc sunt frunzele şi fructele, ultimele bogate în vitaminele C şi B, zaharuri, acizii citric şi malic etc. Infuzii le din frunze, datorită taninului şi flavonelor, se recomandă în diaree. Fiertura de frunze se mai foloseşte şi ca gargară în faringite, iar ceaiul îndulcit în calmarea tusei. Fructele, consumate ca atare, sunt stimulente ale digestiei.

Continuare

Traista ciobanului

Traista ciobanului sau Punga popii. Este o plantă cu tulpina dreaptă puţin ramificată spre vârf. Are frunze alungite şi crestate, formând o rozetă la baza tulpinii, cu micile sale flori albe. Se foloseşte planta înflorită care apoi se usucă. Infuzia se prepară din cca 10g plantă la 250 ml apă, din care se iau 3-4 linguri pe zi, în cazuri diareice sau tot în aceeaşi cantitate, dar repetată infuzia câteva zile, în durerile ce apar uneori la ciclul menstrual. Asociată cu coada calului, se recomandă şi în durerile de stomac,…

Continuare

Sparanghel

Sparanghelul sau Sparagă sau Umbra cucului. Este o plantă de cultură întâlnită şi prin păduri şi fineţe. Părţile care se folosesc sunt rădăcinile şi vârfurile tinere care sunt şi comestibile şi medicinale. Infuzia se obţine din 30g plantă, mărunţită, la un litru de apă. Cel mai mult se utilizează ca stimulent al poftei de mâncare.

Continuare

Cătina

Este un arbust fructifer, cunoscut ca făcând parte din flora spontană a României, care se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie, cosmetică, dar şi ca plantă ornamentală. Fructele, cu un gust acrişor-astringent se recoltează din a doua jumătate a lunii august până spre jumătatea lunii octombrie. Există un cuvânt care caracterizează cel mai bine cătina: antioxidant! Fructul de cătină conţine de două ori mai multă vitamina C decât măcieşul şi de 10 ori mai multă decât citricele. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6,…

Continuare

Filimica

Filimica (Calendula officinalis) Filimica ocupa un loc de seama printre plantele indigene. Ea are numeroase denumiri populare, cum ar fi: boance, calce, caldarusa, coconite, fetisca, floare-galbena, galbenioare, nacotele, ochi-galbeni, rosioara, rujinica, salomie, stincuta, tataisi, vizdoage. Filimica este dintre acele plante care intervin, oferindu-si ajutorul, in cancer si ulcere canceroase. Se gaseste in unele gradini la tara, uneori creste salbatic si pe grohotisuri de panta. Filimica ajunge la o inaltime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale stralucesc in nuante de la galben pana la portocaliu-galbui, iar tulpina si frunzele sunt zemoase…

Continuare

Podbalul

Podbal (Tussilago farfara) Denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-rau, cenusoara, galbinele, gusa-gainii, limba-vecinei, laposel, papalunga, podbeal, rotungioare. Atunci cand campiile si povarnisurile noastre n-au inca nici un pic de verdeata de primavara, iar ochiul de-abia daca recunoaste cate o umflatura foarte timida de matisor de salcie, podbalul este primul care-si scoate la lumina la inceputul primaverii potirele galbene. Pe soluri umede, povarnisuri plesuve, cariere de pietris, pamant intelenit, ogoare paraginite si grohotisuri de panta se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din pamant cu mult inaintea frunzelor. La…

Continuare

Turița mare

Turița mare (Agrimonia eupatoria) Poarta si denumirile: asprisoara, boitoreana, buruiana-de-friguri, canipoala, coada-racului, cornatel, dumbravnica, lipici, matcuta, scaisor, turita. Prin turita-mare avem la dispozitie o planta medicinala magnifică, numita in germana ,,regele tuturor plantelor”. Ea creste in locuri insorite, uscate, pe margini de drumuri, campuri si paduri, pe povarnisuri, dealuri si pante, in luminisuri si printre ruine. Florile mici, galbene alcatuiesc, ca si la lumanarica, o inflorescenta in forma de ciorchine lung. Intreaga planta este acoperita cu peri moi, frunzele mari pot atinge o lungime de 10 centimetri si sunt penate.…

Continuare

Coada calului

Coada-Calului (Equisetum arvense) Denumiri populare: barba-ursului, bota-calului, bradisor, coada-iepei, coada-manzului, nodatica, opinci, parul-porcului, siruslita. Primavara timpuriu, din rizomul care creste adanc, ies mai intai tulpinile fructului, colorate maroniu, roditoare si purtatoare de spori. Abia mai tarziu apar frunzele verzi si inalte de pana la 40 de centimetri, care se aseamana cu niste braduti cu forma regulata. Coada- calului se gaseste pe campuri, terasamente de cale ferata si povarnisuri. Acea varietate care creste pe pamant argilos este cea mai tamaduitoare. Contine, in functie de locul de amplasare, 3-16% acid silicic care produce…

Continuare

Acest site foloseste cookies. Prin continuarea navigarii, sunteti de acord cu utilizarea acestora. mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close