Tipuri de unde seismice

La declanşarea în adâncime a unui eveniment seismic, mişcarea pământului provoacă apariţia unei unde sferice de volum, cu două componente:

1. Unda „P”

Este o undă longitudinală de compresie-dilatare pe direcţia de propagare a undei. Deplasarea acestei unde este asemănătoare cu cea a unei „râme” ( contracţie – extensie ).

Determină mişcarea particulelor solului paralel cu direcţia de propagare.

Are o viteză medie de propagare de 7.8 Km/s ( pentru structura geologica Vrancea la o adâncime intermediară ).

Amplitudinea acestei unde este direct proporţională cu magnitudinea ( energia cutremurului ).

Este percepută la suprafaţă de către oameni ca pe o „săltare”, un mic şoc în plan vertical.

Nu este periculoasă pentru structuri ( clădiri ) deoarece conţine ( transportă ) aproximativ 20% din energia totală a cutremurului de pământ.

2. Unda”S”

Este o undă transversală de forfecare.

Determină mişcarea particulelor solului perpendicular ( transversal ) faţă de direcţia de propagare.

Deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui şarpe ( mişcări ondulatorii stânga-dreapta faţă de direcţia propagării ) şi este resimţită la suprafaţa solului sub forma unei mişcări de forfecare, de balans în plan orizontal.

Este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului de pământ.

Are viteza medie de propagare de 4,6 Km/s (pentru structura geologica Vrancea la o adâncime intermediară).

Determină distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilaţie.

Clădirile cad datorită intrării în rezonanţă a frecvenţei proprii de oscilaţie a structurii clădirii cu frecvenţa undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat.