Vâscul

Vâscul (Viscum album)

Cine nu cunoaste acea planta care traieste ca semiparazit pe foioase si conifere, fixata cu ajutorul radacinilor sale sugatoare si imprastiate si pe care n-o mai putem indeparta din viata noastra gratie puterii sale tamaduitoare? Ea creste sferic pe ramurile plantei-gazda. Frunzele vesnic verzi sunt pieloase. Fructele, in forma unor bobite, sunt albicioase, putin sticloase, in interior vascoase si lipicioase. Pasarile raspandesc samanta cleioasa, frecand-o cu ciocul de crengi sau eliminand-o nedigerata in excremente. Numai asa este posibila inmultirea plantei, caci s-a dovedit ca samanta ei nu ajunge sa incolteasca nici pusa in apa, nici in pamant.

Vascul se mai intalneste in popor si sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vase, vasc-de-par, vasc-de-brad. Vascul a fost o planta de leac si farmece inca de pe vremea stramosilor nostri. Frunzele si tulpinile micute, care se taie marunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pana la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie. In celelalte luni vascul n-are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forta curativa sunt considerate cele de pe stejari si plopi; dar si cele de pe brazi, pini si pomi fructiferi au putere vindecatoare. Inca o indicatie legata de cules: In lunile martie si aprilie, vascul nu prea are bobite. Pasarile i le-au ciugulit pe timpul iernii. Deci se procedeaza mai usor la taiatul frunzelor si al tulpinitelor, intrucit se scapa de colectarea bobitelor lipicioase, care din luna octombrie pana in decembrie mai sunt pe vasc.

vascVascul – adica frunzele si tulpinile – nu este deloc otravitor, insa bobitele, administrate intern, sunt. Dar daca sunt amestecate cu untura de porc pana se formeaza o alifie, care se intrebuinteaza extern cand iti ingheata sau degera o parte a corpului, ele ajuta foarte mult.

Vascul influenteaza pozitiv functionarea intregului sistem glandular si realizeaza performante excelente in stimularea metabolismului. In acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atat de buna, incat la o cura continua de ceai de vasc diabetul isi pierde cauza aparitiei. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabolism ar trebui sa faca o data incercarea de a bea in mod regulat timp de cel putin o jumatate de an ceai de vasc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la vasc – veti obtine un rezultat extraordinar. In acest caz se prescriu minimum 2 cesti pe zi, una bauta dimineata si una seara.

Vascul este un leac exceptional contra arterosclerozei, este foarte apreciat si recomandat in apoplexie, la care rareori s-ar mai fi ajuns daca s-ar fi baut inainte in mod regulat ceai de vasc. Daca s-a ajuns totusi la un atac de apoplexie, se beau timp de 6 saptamani zilnic cate 3 cesti, timp de 3 saptamani zilnic cate 2 cesti si timp de 2 saptamani zilnic cate 1 ceasca, si anume prima ceasca inainte si dupa micul dejun, a doua ceasca inainte si dupa masa de pranz, iar a treia ceasca inainte si dupa cina, de fiecare data numai cate o jumatate.

Ceaiul de vasc este folosit si ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas, opreste hemoragiile nazate, consumat ca ceai opreste hemoragiile pulmonare si intestinale din timpul tifosului sau al dizenteriei.

Vascul este leacul cel mai stimulant al functiunii cardiace si circulatorii. In grave tulburari circulatorii nu poti inceta sa tot recomanzi vascul. Intrucat vascul are substante active care normalizeaza functionarea intregului organism, el produce inimaginabilul – adica scade tensiunea arteriala la hipertensivi si o creste la hipotensivi. Se calmeaza astfel inima agitata si se fortifica activitatea cardiaca, vascul avand efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arteriala anormala – cum ar fi congestia cerebrala, senzatiile de ameteala, vajaitul in urechi si tulburarile de vedere – sunt indepartate.

Vascul contracareaza, in acelasi timp, toate afectiunile cardiace, asa ca se poate afirma pe drept cuvant ca este de un ajutor indispensabil in toate tulburarile cardiace si circulatorii.

Si femeile ar trebui sa apeleze la ceaiul de visc. Normalizarea circulatiei sangelui aduce dupa sine o incetare a dereglarilor menstruale, mai ales a menoragiilor (a hemoragiilor menstruale puternice), precum si a metroragiilor postpartum (de dupa nastere). In cadrul indispozitiilor din timpul menopauzei, insotite de palpitatii, stari de agitatie, anxietate si insuficienta respiratorie, ceaiul de vasc ar trebui administrat cativa ani la rand. Toate aceste stari neplacute dispar si femeia nu mai are senzatia ca se afla la menopauza. Sucul proaspat de vasc poate inlatura sterilitatea femeii. Vascul trebuie spalat bine si presat, cat e inca in stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric. Se iau din acest suc cate 25 picaturi in putina apa, dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora inainte de micul dejun, si seara inainte de culcare.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Ceaiul de vasc se pregateste doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 lingurita (cu varf) de vasc in 1/4 litru de apa, dimineata se incalzeste usor si se filtreaza. Daca este necesara o cantitate mai mare pe zi, atunci ceaiul ar trebui sa fie pastrat intr-un termos clatit in prealabil cu apa fierbinte sau sa fie incalzit de fiecare data.

Tinctura: Picaturi de vasc gata preparate se pot cumpara de la farmacie.

Suc proaspat: Frunzele si tulpinile proaspete sunt spalate si presate in stare umeda cu ajutorul storcatorului electric.

Prepararea alifiei: Bobitele proaspete, albe ale vascului sunt amestecate (la rece) cu untura de porc, pana ce se formeaza o alifie (se foloseste extern la degeraturi).