Alăptarea

Alăptarea (hrănirea la sân) constituie un mijloc optim de a asigura sugarilor hrana optimă pentru o creștere și dezvoltare normală. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca laptele mamei să fie singurul aliment în primele 6 luni, iar alăptarea să continue „până la doi ani și peste”.

În general, copiii alimentați la sân sunt mai bine dezvoltați, sunt echilibrați din punct de vedere afectiv, sunt mai legați de mamă, de familie, au o mult mai bună rezistență față de boli ale plămânilor, ale urechilor, ale intestinelor.

Practic toate femeile pot alăpta, cazurile în care mama nu are lapte fiind foarte rare. Anesteziile, administrarea de tranchilizante puternice, travaliul prelungit, intervențiile chirurgicale și alte cauze de stres, de disconfort sau de oboseală ale mamei pot întârzia debutul lactației. Cel mai bun mijloc de stimulare a lactației este alăptarea la cererea nou-născutului, zi și noapte, de câte ori celui mic îi este foame.

Este importantă punerea corectă a nou-născutului la sân, ceea ce are un rol însemnat în prevenirea iritațiilor și ulcerațiilor mamelonului, precum și a angorjării sânilor, adică a umplerii excesive cu lapte a sânilor. Mama poate afla de la medicul de familie, chiar din timpul sarcinii, care sunt pozițiile corecte de alăptare. Ea mai poate obține informații și ajutor și în maternitate de la medici și de la asistente. Aceste informații sunt mai ușor de obținut în Spitalele Prieten al Copilului.

Primul lapte, numit colostru, are o importanță deosebită pentru hrănirea și sănătatea nou-născutului, dat fiind conținutul său ridicat în proteine, în vitamine liposolubile și anticorpi. Acesta este cel care asigură prima imunizare a nou-născutului.

În condiții normale, sugarul nu are nevoie nici de apă, nici de altă hrană în timpul primelor 6 luni de viață. „Alăptarea exclusivă”, cum este denumită această modalitate de hrănire a copilului mai mic de 6 luni, oferă toate substanțele nutritive, vitaminele, caloriile necesare, precum și protecție împotriva multor infecții. Pe vreme caniculară, este indicat ca mama să bea multă apă/infuzii de plante/sucuri făcute în casă pentru a asigura și hidratarea sugarului.

Avantajele alăptării:

pixabay.com
pixabay.com

Laptele matern conține numeroși factori cu rol protector împotriva infecțiilor și alergiilor.

Laptele matern este, practic, steril bacteriologic (nu conține microbi) și furnizează toată cantitatea de vitamine, enzime, factori de apărare.

Alăptarea consolidează legătura dintre mamă și copil și creează între mamă și copil o stare afectivă care contribuie la buna dezvoltare psihomotorie a copilului.

Cantitatea de lapte crește în cursul alăptării și devine pe deplin concordantă cu nevoile sugarului, mai ales atunci când alăptarea se face la cerere, fără îngrădirea impusă de un anume orar.

Din punct de vedere practic, alăptarea aduce o economie foarte mare de timp, fiindcă nu este nevoie să se spele și sterilizeze biberoanele, să se prepare lapte praf cu concentrația corectă, să se încălzească laptele din frigider. Evident, alăptarea constituie și o economie de bani care, altfel, ar trebui cheltuiți pe preparate de lapte praf speciale pentru sugari, biberoane, detergenți, apă, energie electrică, etc.

Alăptarea ajută la retracția uterului și revenirea lui mai rapidă la normal; de asemenea, unele studii arată că alimentația la sân scade riscul mamei de a face cancer de sân sau de ovar.

Se pare că datorită faptului că sugarii alimentați la sân își folosesc mai mult mușchii maxilari, ei au o dezvoltare dentară mai bună decât copiii alimentați cu biberonul.

Igiena alăptării

Suptul este un act reflex, care dă satisfacție mamei și copilului; pentru succesul alăptării, trebuie asigurate următoarele:

  • instruirea mamei, chiar a întregii familii, privind tehnica alăptării și beneficiile acesteia;
  • pregătirea pentru alăptare înainte de trezirea copilului;
  • asigurarea unei poziții comode a mamei în timpul alăptării;
  • evitarea ungerii sânilor cu orice fel de medicament; dacă apar fisuri ale mameloanelor,
  • se va schimba poziția copilului la sân, urmărind ca aceasta să fie corectă (gura sugarului să cuprindă toată areola, nu numai mamelonul!) și se va „unge” mamelonul cu propriul lapte, de la sfârșitul suptului; se vor ține sânii la aer;
  • sunt contraindicate vizitele și discuțiile cu mama în timpul alăptării;
  • mirosurile puternice, inclusiv deodorantele sau parfumurile, influențează nefavorabil alăptarea;
  • mama nu trebuie să își schimbe modul de alimentație din timpul sarcinii dar este bine să țină seama că atunci când alăptează exclusiv are nevoie de un surplus de 500 de calorii. Aceasta înseamnă că femeile care au câștigat în greutate în cursul sarcinii și vor să slăbească nu trebuie să își modifice dieta, simplul fapt că alăptează le va ajuta să își recâștige silueta. Femeile care vor să rămână la greutatea pe care o au vor adăuga alimente care să acopere necesarul de calorii. Acestea nu trebuie să fie alimente scumpe, o porție de orez sau una de fasole uscată acoperă aceste nevoi. Ceea ce se recomandă însă este ca hrana mamei să fie sănătoasă, fără prăjeli, grăsimi animale în exces, dulciuri concentrate, cafea, sau băuturi alcoolice. Sunt unii medici care încă mai fac recomandarea veche ca mama să bea bere pentru a spori secreția lactată. Cercetări recente nu au confirmat acest efect al berii, însă au confirmat că alcoolul din bere trece în lapte, cu consecințe negative asupra dezvoltării creierului copilului. Este bine să se renunțe la mezeluri, conserve preparate cu substanțe chimice, băuturi carbogazoase, mai ales la cele cu ingrediente „identic naturale”. Mama poate consuma toate legumele, fructele, cât mai mult în stare proaspătă, lactatele, uleiurile vegetale, carnea, mai ales de pește sau pui. Copilul este obișnuit încă din viața intrauterină cu gusturi și mirosuri pe care le-a primit de la mamă prin lichidul amniotic (de usturoi, ceapă, varză și altele), deci ele pot fi mâncate și în timpul alăptării.

Eficiența alăptării este maximă când sugarul este flămând, în stare de veghe, este curat și are o poziție comodă în timpul suptului. Mama poate alăpta în poziție culcată pe partea sânului din care suge copilul sau în poziție șezândă, pe un scaun cu spătar înalt, vertical, și cu un suport pentru piciorul din partea sânului din care alăptează. Mama se poate așeza și pe un fotoliu, pat sau canapea, cu condiția să aibă spatele sprijinit, să se simtă comod și copilul să se poată atașa corect la sân.

Igiena mâinilor, a lenjeriei, a locuinței, contribuie la protejarea copilului de infecțiile digestive, care sunt frecvente la sugari. Copilul poate suge dintr-un singur sân sau din ambii, important este ca după fiecare masă să se asigure golirea completă a sânilor. Este important ca sugarul să ia lapte de sfârșit (din a doua parte a suptului) pentru că acesta este mai gras și satură mai bine copilul. Vechea recomandare de a pune copilul alternativ câte 5 minute la fiecare sân făcea ca sugarul să ia mai ales lapte de început, bogat în apă și zaharuri care potolește setea dar nu și foamea. De aceea copilul se trezea relativ repede și mama credea că laptele ei nu este bun sau nu este suficient.

Dacă după ce sugarul a supt la un sân pare încă flămând va fi trecut la celălalt sân. La început suptul poate dura și 40 de minute și copilul poate suge de 8-12 ori în 24 de ore, dar după 2-3 săptămâni copilul își va găsi ritmul și va stabili singur un orar.

Copilul va fi hrănit la cerere, fără orar, inclusiv în timpul nopții. Astfel copilul este hrănit corespunzător. Suptul frecvent, mai ales cel de noapte, reprezintă principalul stimul al secreției lactate.

UNICEF