Alimentația femeii în perioada maternității

Maternitatea, socotită din momentul fecundării ovulului până la încetarea secreţiei lactate, reprezintă o lungă perioadă din viața femeii. În tot acest timp, în organismul matern au loc o serie de profunde transformări structurale şi funcţionale. Formarea şi dezvoltarea produsului de concepţie, mărirea impresionantă a uterului, formarea placentei, creşterea volumului de sânge, dezvoltarea glandelor mamare, modificarea activităţii glandelor endocrine, secreţia lactată și alte transformări neenumerate aici determină la femeia gravidă şi care alăptează alte trebuințe nutritive decât în condiţiile obişnuite de viaţă. Dacă aceste necesităţi nutritive nu sunt satisfăcute printr-o alimentaţie raţională, suferă atât mama, cât şi copilul.

Influenţa alimentaţiei se manifestă chiar de la începutul perioadei de maternitate. La femeile subalimentate şi înfometate, instinctul sexual diminuează formarea şi maturizarea ovulului nu se mai fac în ritm normal, numărul de ovule apte de a fi fecundate scade, menstruaţia se răreşte sau dispare. Un trist exemplu a fost furnizat de lagărele de concentrare din timpul celui de-al doilea război mondial. Un cercetător a arătat că, după trei luni de la internare într-un lagăr de concentrare, unde alimentația era foarte redusă, din 1600 de femei numai două au continuat să mai aibă menstruație, iar în altul, în care lipsurile erau mai puţin severe, amenoreea s-a instalat la 60 % din femeile internate. În iarna anului 1944-1945, când populaţia urbană a Olandei, ocupată de germani, a suferit o subalimentație severă, jumătate din femeile tinere din oraşele Rotterdam şi Haga au avut amenoree. Revenirea ciclului menstrual după corectarea alimentației deficiente nu se produce imediat, ci numai după câteva luni sau ani, iar fertilitatea fostelor deportate şi deţinute rămâne scăzută.

Efectele alimentaţiei necorecte continuă să se manifeste şi după ce ovulul a fost fecundat de către spermatozoid. Dacă insuficienţa alimentară este foarte gravă, embrionul format moare și se resoarbe, ceea ce înseamnă întreruperea sarcinii, iar dacă ea este puţin importantă, produsul de concepție continuă să crească însă este ameninţat de apariţia unor malformaţii (anomalii ) congenitale. La femeie, perioada embrionară se întinde în primele două luni de sarcină. Oricine îți poate pune întrebarea legitimă: cum este posibil ca un embrion, care cântăreşte abia câteva grame, să poată fi influenţat de condițiile de alimentație ale mamei? Faptul se explică dacă ţinem seama că, deşi aşa de mic, embrionul  este sediul unor multiplicări celulare foarte active. Acum este etapa, când încep să se formeze diferite ţesuturi şi să se diferențieze organele. Orice perturbare alimentară și chiar de altă natură (boli infecțioase, substanţe toxice, radiaţii etc.), care intervin în această perioadă, poate produce un defect în formarea unor organe. Aceste defecte de conformație survenite în timpul dezvoltării intrauterine se numesc malformații sau anomalii congenitale.

Foarte multe experienţe, făcute pe şobolani, șoareci, iepuri, cobai, porci, câini, vaci, au demonstrat că o alimentaţie săracă în vitamine, în proteine, în unii aminoacizi nesintetizabili, în mangan, iod, magneziu, duce la creşterea numărului de embrioni morți și resorbiți sau la apariţia de malformaţii congenitale. Cele mai evidente rezultate au fost observate la animalele supuse unei alimentaţii lipsite în vitamine. Femelele gestante carențate înainte de concepţie sau imediat după aceea în vitamină A şi cele din grupul B (în special B2, acid pantotenic, acid folic și vitamina B12) au născut pui cu diferite malformaţii oculare (fără ochi, ochi mici), osoase (oase scurte şi deformate ale membrelor, degete mai puţine sau mai multe), craniene (craniu prea mare sau prea mic şi deformat), cerul gurii despicat, rinichi lipiţi între ei, urechi accesorii, coaste absente etc.

Lipsa vitaminelor din hrană duce mai adesea la malformaţii congenitale decât lipsa altor trofine, pentru că ele intervin în procesele de înmulțire şi de diferenţiere celulară. Nu trebuie să  credem însă că putem preveni apariţia malformațiilor îndopând organismul cu un exces de vitamine. Experimental, femelele care au primit cantităţi foarte mari de vitamină A au născut pui cu anomalii.

Observaţiile au arătat că şi la femeile gravide, în condiţii de subalimentaţie, sau la cele provenite din păturile sărace ale populaţiei, numărul de feţi malformați şi al copiilor născuţi cu anomalii congenitale este mai crescut decât la femeile rațional alimentate. Statistici făcute pe un mare număr de cazuri în Germania, Italia şi Olanda au arătat că, în timpul celui de-al doilea război mondial, procentul de nou-născuți malformați a crescut.

În general, deficienţele alimentare generatoare de malformaţii la descendenţi nu se însoțesc de semne aparente la femelele gestante, deci posibilitățile de adaptare a organismului matern matur sunt mai bune decât ale embrionului.

Faptele enumerate demonstrează că multe malformaţii congenitale, care altădată erau atribuite numai eredității, deci nu puteau fi  influenţate şi prevenite, se datoresc de fapt unor defecte de alimentaţie în prima perioadă a sarcinii. Fireşte că mai sunt şi alte cauze, în afară de alimentaţie, care, acţionând în aceeaşi perioadă embrionară, pot determina apariţia de anomali. Raţionalizând alimentația femeii încă din primele luni de graviditate, putem preveni în mare măsură naşterea unor copii malformați.

Dacă deficitul alimentar se produce în a doua jumătate a sarcinii şi mai ales în ultimul trimestru, sunt ameninţate şi dezvoltarea fătului şi sănătatea mamei. În funcţie de severitatea şi durata deficienţei se pot produce:

– moartea şi avortarea fătului;

– creşterea procentului de imaturi (născuţi înainte de termen şi cu greutate subnormală);

– nașterea la termen a unor descendenți morţi sau slab dezvoltaţi şi cu vitalitate redusă;

– creşterea mortalităţii copiilor în prima lună de la naştere. Aceste afirmații sunt deduse atât din experienţa şi din practica crescătorilor de animale, cât şi din observaţii pe femei gravide. De exemplu, studii făcute în Scoţia pe două grupe mari de femei, una cuprinzând femei înstărite, cu alimentaţie corespunzătoare şi altă grupă de femei cu alimentație neadecvată, au arătat că, deși îngrijirile obstetricale au fost aceleaşi, totuşi femeile din grupa a II-a  au născut de două ori mai mulţi imaturi, de trei ori mai mulţi născuți morţi şi de patru ori mai mulţi copii au murit imediat după naştere decât la femeile cu alimentaţie bună. Cele două războaie mondiale ne-au oferit de asemenea multe exemple de creştere a procentului de imaturi şi născuţi morţi la populațiile supuse restricţiilor alimentare. Prejudiciile aduse mamei și fătului sunt consecinţa fie a scăderii globale a raţiei, fie a sărăciei sau lipsei numai a uneia dintre trofine. S-a putut demonstra, de exemplu, o strânsă legătură între conţinutul în proteine al rației şi greutatea copilului la naştere. Şi deficienţa în alte trofine, cum sunt calciul, fosforul, iodul, vitaminele (A, C, B1), poate duce la aceleaşi rezultate nedorite.

S-au descris semne de rahitism la nou-născuții de gravide cu alimentație săracă în calciu, fosfor şi vitamină D. Copiii născuţi de gravide cu anemie prin lipsă de fier au mai puţină hemoglobină şi se anemiază mai uşor în timpul alăptării decât cei născuţi din mame sănătoase.

Lipsa iodului ridică procentul de copii născuţi morţi sau guşaţi şi cu vitalitate redusă.

Deficiența gravidei în vitamina A poate provoca apariţia de leziuni oculare la copil, iar lipsa vitaminei C cauzează naşteri premature. Copiii născuţi din femei care au primit putină vitamină B1 sunt debili.

Consumul de băuturi alcoolice poate provoca fie intoxicarea și moartea fătului, fie naşterea unui copil bolnăvicios sau cu diferite tare (surdomutitate, idioţie, epilepsie etc.). Alcoolul trece foarte uşor prin placentă de la mamă la făt.

În a doua jumătate a sarcinii, mama este mai vulnerabilă la efectele alimentaţiei necorespunzătoare decât în prima parte. În această perioadă, nevoile în trofine ale fătului sunt mari și, dacă ele nu se acoperă prin hrană , mama trebuie să Ie ofere din propriile ei țesuturi.

Sărăcia rației în proteine şi în fier accentuează mult anemia zisă ”fiziologică” a femeii gravide. Prin majorarea rației de fier, începând din luna a V-a de sarcină, s-a putut preveni apariţia sau înlătura existenta anemiei.

Când raţia de proteine este insuficientă, creşte frecvența edemelor de sarcină, a toxemiei şi eclampsiei. Un consum exagerat de grăsimi, ca şi un aport scăzut de calciu, magneziu, fier și vitamine (A, D, E, B și C) predispune de asemenea la apariția toxemiei şi a eclampsiei, care sunt complicaţii grave ale sarcinii.

Nici după naștere, copilul nu rămâne indiferent față de condițiile de alimentaţie ale mamei, pentru că subalimentația prelungită provoacă micșorarea secreţiei lactate şi scăderea capacităţii de alăptare a femeilor. Numeroase cercetări au scos în evidentă că, la femeile din păturile sărace ale populaţiei ţărilor nedezvoltate economic, volumul de lapte secretat zilnic este mult mai redus (300-400 ml), decât în ţările cu stare economică bună (600-1000 ml/zi ). Este de remarcat ca scade  nu numai cantitatea de lapte, ci şi diferitele componente ale sale, cum sunt grăsimile, proteinele, calciul, vitaminele. Se înţelege că femeia, care nu  îşi completează prin hrană ceea ce elimină zilnic prin lapte, slăbeşte, îşi sărăceşte sistemul osos în calciu, devine mai puţin rezistentă la îmbolnăviri, iar capacitatea de muncă diminuează.

Chiar şi numai aceste câteva sumare argumente expuse sunt suficiente ca să demonstreze că,  în perioada maternităţii, trebuințele nutritive ale femeii cresc față de condiţiile obișnuite de viață. Se măreşte atât nevoia de calorii, cât şi de anumite trofine. Cele mai solicitate vor fi trofinele care au un rol predominant plastic, formator de ţesuturi (proteinele, calciu) şi trofinele cu rol în transformările metabolice (vitaminele şi unele elemente minerale).

Pentru a asigura acoperirea necesităţilor mărite, va trebui ca, în special alimentele bogate în trofinele amintite, să fie prezente în raţie în cantitate suficientă. Aceste alimente sunt cele de origine animală (lapte în primul rând şi produsele lactate, ouăle, carnea şi peştele), legumele şi fructele. Se va avea grijă ca o parte din legume şi fructe să fie consumate în stare crudă, pentru a nu li se pierde, prin pregătirea culinară, vitaminele şi elementele minerale pe care le conţin.

Deoarece în a doua jumătate a sarcinii există o tendinţă la retenţie de apă şi la edeme, se va evita consumul exagerat de sare şi de alimente sărate (brânzeturi sărate, peşte sărat, conserve de legume sărate etc.). Cantitatea totală de sare consumată pe zi nu trebuie să depăşească 5-6 grame.

Alimentele vor fi pregătite sub formă de mâncăruri uşor digerabile şi se vor administra în stare cât mai proaspătă.

Nu este corect să se stabilească o raţie alimentară tip, valabilă pentru orice femeie gravidă. În perioada maternităţii, raţia trebuie individualizată sau să fie întocmită pentru grupe cât mai omogene de femei. Nevoile nutritive ale femeilor gravide şi ale celor care alăptează, variază de la un caz la altul, în funcţie de o serie de factori, cum sunt:

– greutatea, talia şi starea de nutriție a femeii;

– vârsta femeii: când maternitatea începe la 16-20 de ani, adică în perioada de adolescenţă, când procesele de creştere nu sunt încă terminate, valoarea calorică a rației trebuie să fie cu 300-400 de calorii mai ridicată decât rația unei femei adulte, de aceeaşi greutate şi cu aceeaşi profesiune;

– vârsta sarcinii: nevoile nutritive ale gravidelor variază de la o lună la alta şi mai ales în ceea ce priveşte numărul de calorii, ele cresc pe măsură ce sarcina avansează. În timpul alăptării, trebuințele suplimentare sunt cu atât mai mari, cu cât secreția lactată este mai intensă;

– activitatea femeii şi temperatura mediului ambiant; dacă femeia gravidă continuă să lucreze, ea va consuma mai mult; frigul creşte de asemenea cheltuiala de energie.

Ținând seama de toţi aceşti factori, valoarea calorică a raţiei poate varia între 2300 şi 3300 de calorii pentru gravide şi 2800-3800 de calorii pentru femeile care alăptează.