Apoplexia

Semne vizibile ale acestei boli sunt neliniștea, amețeala, teama, fața desfigurată și halucinațiile auditive. În acest caz medicul trebuie chemat urgent!

Se recomandă mai cu seamă ponderare în mâncare și plimbări încete în aer liber. Alcoolul de orice fel (excepție o formează bitterul suedez), fumatul și consumul de cafea naturală sunt strict interzise.

Se recomandă vâscul preparat ca extract (macerat) rece – dimineața și seara câte 1 ceașcă și infuzia de salvie – 2 cești în timpul zilei, ca și compresele cu ierburi suedeze pe regiunea renală și compresele reci și umede pe inimă.

Este indicat și următorul amestec de ceaiuri: rădăcini de angelică, coada-racului (iarba-gâștei), rădăcini de odolean, cinci-degete, flori de levănțică, măghiran, ștevie-de-munte, mărțișor (cerențel), rozmarin, salvie, viorea-cu-miros-plăcut și isop; plantele se amestecă în părți egale; 1 linguriță cu vârf din amestecul de plante se opărește cu 1/4 litru de cidru clocotit și se lasă să stea 3 minute. Această doză, proaspăt pregătită de mai multe ori pe zi și băută, poate împiedica un atac de apoplexie care a fost intuit după simptomele sus-numite.

După apoplexie, trebuie începută mai întâi o cură de vâsc. Se beau zilnic timp de 6 săptămâni câte 3 cești, timp de 3 săptămâni câte 2 cești și timp de 2 săptămâni câte 1 ceașcă cu ceai de vâsc. 1 linguriță (cu vârf) de vâsc se lasă peste noapte la macerat în 1/4 litru de apă rece, dimineața se încălzește ușor și se strecoară. Pentru a evita ca acest ceai să tot fie reîncălzit pe parcursul zilei, se toarnă într-un termos clătit cu apă fierbinte sau se încălzește in bain-marie. Sunătoare, ventrilică, levanțică, roiniță (mătăcină), rozmarin și salvie se amestecă în părți egale, se opărește 1 linguriță cu vârf cu 1/4 litru de apă fierbinte și se lasă să stea puțin. Din acest ceai se bea în timpul dimineții și al după-amiezei câte 1 ceașcă. Compresele cu bitter suedez pe regiunea occipitală au grijă de irigarea și înviorarea celulelor cerebrale. Partea suferindă a organismuiui este fricționată cu esențe revigorante de coada-șoricelului, sunătoare, traista-ciobanutui sau cimbru. Și frecțiile cu ulei de cimbru și sunătoare făcute pe zonele paralizate se pot recomanda călduros. Se umple o sticlă până la gât cu plante și se toarnă deasupra pentru esențe un rachiu natural de fructe sau secară de 38-40%, iar pentru uleiurile de plante un ulei de măsline presate la rece. Ambele trebuie să stea peste plante timp de 10 zile în soare sau în apropierea aragazului.

În plus, se fac băi de șezut cu coada-șoricelului și coada-calului cu 100 grame de plante și băi complete de cimbru cu 200 grame de plante la 1 baie. Pentru băi se lasă plantele în apă peste noapte, se încălzește apoi totul a doua zi și se toarnă în apa de baie. Durata băii – 20 minute; la baia completă, inima trebuie să stea în afara apei. Apa întrebuințată mai poate fi turnată de 2 ori peste plante și încălzită pentru alte băi.

Să se folosească săptămânal numai o singură specie de plante pentru băi. Porțiunile paralizate se înviorează cu comprese de frunze calde de tătăneasă. Frunzele sunt opărite, învelite cât sunt calde într-o pânză și aplicate local. Noaptea, bolnavul poate sta întins și având sub cap o pernă umplută cu frunze de ferigă uscate, fără tulpini.