Cauzele plânsului bebelușilor

Temperatura: verificaţi dacă copilul se simte bine. Cea mai rapidă metodă de verificare a temperaturii este de a pune mâna pe burtica copilului sau pe ceafa acestuia.
Dezbrăcatul: în general sugarilor nu le place să fie dezbrăcați, de aceea încercați să reduceți cât mai mult aceste manevre, până în momentul în care sugarul se va obişnui cu ele şi le va accepta mai uşor.
Disconfortul: verificați dacă nu trebuie schimbate scutecele şi dacă hainele nu sunt prea strânse. Dacă îl ustură funduleţul, curățați-l cu atenție şi lăsați-l fără scutec pentru restul zilei: întindeţi-I pe un prosop sau pe un scutec.
Oboseala: unii copii plâng când sunt prea obosiţi. Prea multă agitaţie îl poate face să plângă şi mai mult: a-l trece în braţe de la unul la altul, a-i schimba inutil scutecul, a-i tot da să mănânce îl pot face să plângă tot mai tare. Dacă nu există o cauză evidentă pentru plâns o simplă îmbrăţişare poate fi de ajuns.
baby-crying-280Colicii: reprezintă o cauză frecventă de plâns la sugarul sub 3 luni. Criza de colici se caracterizează printr-un plâns ascuţit, pătrunzător care poate dura ceasuri întregi. Colicile survin, în general seara, dar se pot manifesta şi în timpul zilei. Copilul e tensionat, cu genunchii adunaţi spre burtică, ceea ce indică durere. Copilul nu are diaree, nu varsă şi nu are febră; în general starea lui e bună. Mângâierile ritmice, legănatul sau aşezarea pe burta dumneavoastră îl pot ajuta. Puteţi folosi şi „picăturile contra colicilor” de la farmacie. Sau puteți încerca un remediu natural: ceai de muşeţel sau picături de colici din muşeţel. In general, colicile dispar în jurul vârstei de 3 luni.
Propria dumneavoastră stare poate fi un motiv al indispoziţiei bebeluşului. Poate că e seară şi sunteţi obosită, poate că proasta lui dispoziţie vă face iritabilă, Ştiind că de multe ori bebeluşul reacționează la starea dumneavoastră încercați să fiți mai calmă cu el.
Foamea: este cea mai frecventă cauză a plânsului copilului dumneavoastră.
Singurătatea: copilul poate simţi nevoia unui dezmierdat sau se poate simţi plictisit dacă e lăsat prea mult timp singur când e treaz.
Frica: copilul se poate speria de un zgomot prea puternic. Pe la 5-6 luni copilul începe să se teamă de străini. Începând cu vârsta de 7-8 luni copilul va fi fericit să exploreze lumea înconjurătoare cu condiţia să vă aibă sub ochi. S-ar putea să plângă dacă îl părăsiţi sau dacă nu vă mai vede. Aveți răbdare cu el şi lăsați-l să se obișnuiască cu noi situaţii şi cu persoane noi.
Durere: unii copii plâng mai mult când sunt bolnavi sau când le dau dinții. Dacă credeți că bebeluşul e bolnav, cereți sfatul medicului.
Dorinţa de independenţă va produce deseori neînţelegeri şi lacrimi, în special la vârsta de 2 ani. Dacă îi interziceţi ceva şi se supără atât de tare încât are un acces de furie, nu ţipaţi la el ci încercați să discutați cu el.
Frustrarea – când încearcă să facă lucruri care-i i depăşesc posibilităţile va putea reacţiona prin plâns. A-i distrage atenţia e cel mai bun leac: daţi-i o nouă jucărie, un joc nou şi va uita repede lacrimile.
Cereţi ajutor! Uneori, orice aţi face, copilul continuă să plângă. Părinţii copiilor care plâng în continuu o perioadă lungă de timp devin foarte nervoşi şi obosiţi. Nu vă luptaţi singuri cu această problemă! Cereţi ajutorul celor din jur.