Cura montană

Indicaţiile curei montane le stabilește medicul, iar aceste indicaţii sunt în funcție de altitudine. Astfel, cura de altitudine joasă, respectiv aceea ce ţine de climatul subalpin (Sinaia, Buşteni, Predeal, Braşov, Poiana Brașov, Câmpulung Muscel, Stâna din Vale etc.) este prin definiţie recomandată celor sănătoşi, de toate vârstele, şi aceasta pentru că climatul de cruţare propriu acestor meleaguri, contribuie la odihna activă a organismului și la revigorarea sa.

Beneficiază de cura montană la altitudine joasă, situată între 600–1 200 m, în afara de oamenii sănătoşi, şi bolnavii suferind de următoarele boli:

– tuberculozele pulmonare în faza de remisiune;

– pleureziile umede sau uscate, tot în faza de remisiune;

– hipertensiunea arterială neurogenă, în stadiul prim de evoluţie; (şi numai când are un aspect clinic stabilizat);

– boala ulceroasă în perioada de acalmie;

– emfizemul pulmonar în faza sa incipientă;

– anemiile uşoare;

– astmul bronşic;

– tusea convulsivă;

– hiper sau hipotiroidiile;

– convalescenţa, după diversele boli şi în special după bolile infecto-contagioase.

Contraindicaţiile curei de joasă altitudine sunt alcătuite din următoarele entităţi patologice:

– stările febrile;

– bolile digestive în faza activă;

– nevrozele hiperactive;

– bolile cardiace sau renale decompensate;

– hepatitele și nefritele în faza acută;

– bolile reumatice, de asemenea în faza acută;

– epilepsia, parkinsonismul, ca şi angina pectorală;

– sindroamele alergice active.

Cura montană de altitudine mică, respectiv aceea pe care o întâlnim între 1200-1800 m, proprie unor locuri sau localități ca Păltiniș, Clăbucet, Parâng, Diham, Lacul Roșu etc. prezintă următoarele indicații:

– debilitatea fizică şi astenia tot fizică;

– sensibilitatea la infecția tuberculoasă;

– tuberculoza ganglionară și cutanată;

– astmul bronşic;

– obezitatea;

– nevrozele de tot felul;

– rahitismul;

– convalescenta ce urmează diferitelor boli pulmonare şi, în special, pneumoniilor şi bronhopneumoniilor;

– creşterea capacităţii de efort în perimetrul sportivilor sănătoşi, ca şi a indivizilor sănătoşi care însă sunt subponderali, deci slabi din punct de vedere constituţional.

Contraindicaţiile curei montane de altitudine mică sunt următoarele:

– bolile febrile;

– bolile cardiace avansate;

– boala canceroasă;

– tuberculoza evolutivă;

– psihozele de orice fel;

– bolile endocrine (cu excepţia hipotiroidismului);

– bolile reumatice în faza acută sau chiar cronică;

– bolile digestive în faza acută;

– anemiile acute ca şi alte boli ale sângelui.

Merită a reţine faptul că cura montană de altitudine mică este contraindicată  în general copiilor sub 3 ani, chiar dacă aceştia sunt sănătoşi.

Şi, în sfârşit, cura de altitudine medie (1 800-. 2400 m ), proprie cabanelor din Bucegi, Făgăraş sau Piatra Craiului este indicată în:

– creşterea capacităţii de efort la sportivii de performanţă;

– creşterea aceleiaşi capacităţi la copii şi adolescenţi de la 6-18 ani, apoi la adulţi şi maturii până la 65 ani dacă sunt sănătoşi;

– în obezitatea fără componentă endocrină, aşadar în cea datorată în exclusivitate excesului pe linie de alimentaţie;

– anemiile primare;

– hipotiroidism;

– în scăderea reactivității organismului după diversele îmbolnăviri .

La rândul lor contraindicațiile acestei cure se rezumă la:

– orice afecţiune cardiacă:

– orice formă de reumatism;

– orice afecţiune neuropsihică;

– orice boală endocrină (cu excepţia hipotiroidismului și a obezităţii de cauză endocrină).

De asemenea, atragem atenția că această cură este contraindicată în general copiilor între 5-6 ani, chiar dacă aceştia sunt în condiții bune de sănătate.