Electrocutarea

Această suferinţă este produsă de trecerea unui curent electric prin corpul omului, ceea ce are drept consecinţe contracţii musculare puternice, arsuri locale, pierderea cunoştinţei, oprirea respiraţiei şi inimii, fenomene care pot deveni ireversibile dacă nu se intervine imediat. Iată o statistică întocmită în această privinţă: intervenția după un minut are şanse de salvare 95 %; după 2 minute, 90%; după 3 minute, 74%; după 4 minute, 50%; după 5 minute, 25 %; după 8 minute, 0,5 %. Iată, deci, cât de important este primul ajutor ce poate fi acordat de orice persoană aflată în acel moment la locul accidentului.

Ce trebuie făcut:

a) se întrerupe curentul de la comutator sau se rupe firul electric cu un lemn, un topor cu mâner de lemn sau un clește cu braţele izolate;

b) salvatorul îndepărtează victima de la locul accidentului cu o prăjină, cu mâna învelită într-o haină foarte groasă şi uscată sau cu mănuşi de cauciuc. În acest timp. salvatorul va sta pe o scândură de lemn;

c) dacă victima mai respiră şi nu se află în stare gravă, trebuie întinsă la orizontală şi eliberată de strânsoarea hainelor;

d) se execută respiraţia „gură la gură” sau „gură la nas” ori masaj cardiac extern, când victima nu mai respiră sau prezintă o respirație neregulată, iar bătăile inimii, şi pulsul sunt imperceptibile. În prealabil, însă, i se va curăţa nasul şi gura de mucozităţi sau eventuale corpuri străine; de asemenea, dacă este cazul, i se va scoate proteza dentară.

Respirația ”gură la gură”

Salvatorul se aşază lângă victimă; punându-i mâna stângă pe frunte şi împingându-i cu dreapta maxilarul inferior înainte (datorită acestei manevre, gura victimei se va deschide). După o inspiraţie profundă, salvatorul îşi aplică gura pe cea a victimei, direct sau prin intermediul unei bucăţi de tifon, cu mâna stângă strângându-i nasul (pentru ca aerul insuflat să nu iasă afară), apoi va sufla cu presiune. O astfel de manevră se execută de 12-14 pe minut, avându-se grijă ca după fiecare insuflare fie eliberat nasul şi, dacă este posibil, să se deschidă gura victimei.

Respirația ”gură la nas”

Această metodă se foloseşte în cazul în care nu poate fi aplicată din cauza imposibilităţii de a deschide gura victimei, a secreţiilor abundente sau a leziunilor grave pe care aceasta le prezintă.

Salvatorul apasă fruntea victimei (înclinându-i capul cât mai mult pe spate) cu mâna stângă, iar cu dreapta îi împinge maxilarul în sus, pentru a-i închide gura. Apoi, după o inspiraţie profundă, salvatorul aplică gura pe asul victimei, insuflându-i aer cu presiune.

Pe lângă aceste metode se mai poate folosi încă una, de respiraţie artificială indirectă.

După revenirea stării de conştienţă, victima trebuie transportată imediat la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu de reanimare.

Ce nu trebuie făcut:

– atingerea părţilor descoperite ale corpului victimei cu mâna neprotejată;

– folosirea obiectelor umede sau metalice pentru îndepărtarea victimei sau a firelor electrice.