Ganglionii – un semnal de alarmă?

La ganglioni nu ne gândim decât atunci când ei se umflă și atunci intrăm în panică. Semn al unei infecții benigne, ei pot fi totuși un semnal de alarmă al unei maladii mai grave.

O mică gâlmă dureroasă la gât? Nu intraţi în panică. Aceasta poate fi semnul debutului unei angine sau a unei simple infecţii dentare. A „avea ganglioni” nu este nimic anormal. Aceştia sunt aşezaţi în „lanţ” la gât, la subraţ, în torace, în abdomen. Legaţi între ei prin vase limfatice, ei formează o veritabilă reţea de apărare a organismului.

Aceste organe de câţiva milimetri în diametru reprezintă un veritabil arsenal de luptă împotriva agresiunii externe. Armele lor sunt celulele macrofage şi limfocitele T. Agresorul fiind identificat, este declanşată tactica de neutralizare adecvată. Astfel, virusurile sunt înconjurate şi apoi înghiţite de celulele macrofage, care stimulează la rândul lor limfocitele T. Limfocitele T sunt celule ultraspecializate în apărarea imunitară. Ele sunt de fapt globule albe, fabricate în ganglioni, splină, timus şi măduva osoasă. La naştere, numărul globulelor albe este mai mare decât la vârsta adultă. Trecerea la o formulă a sângelui de tip adult se face progresiv, între 4 şi 10 ani. Din această cauză se impune necesitatea protejării copilului mic foarte expus infecţiilor şi rinofaringitelor.

Dispuşi pe traiectul vaselor limfatice, ganglionii funcţionează ca nişte filtre, capabile să epureze limfa, adică sângele debarasat de globulele roşii care le traversează. Limfocitele se găsesc în contact direct cu limfa şi sunt stimulate de substanţe le pe care le conţin.

Atunci când se produce o infecţie microbiană, lichidul limfatic transportă bacteriile sau virusurile către primii ganglioni ai teritoriului infectat (ganglionii de la gât în cazul unei angine sau a unei infecţii dentare). În acest caz producția de limfocite este crescută. Din această cauză ganglionii cresc în volum, devin mai calzi şi dureroşi. O dată ce infecţia a trecut, ei „dispar”, adică revin la volumul normal, care nu depăşeşte 1 cm în diametru. Maladiile virale pot de asemenea să provoace o „adenopatie” (umflarea ganglionilor). Rubeola se manifestă prin umflarea ganglionilor de la gât. În mononucleoză, se măresc ganglionii din tot corpul.

UNEORI GANGLIONUL POATE FI SEMNUL UNEI ALERGII

Foarte rar, ganglionii voluminoşi acompaniază maladii „de sistem” (unele boli alergice, o varietate de poliartrită reumatoidă) ce pot fi însoţite de adenopatie. În sfârşit, unele medicamente cum ar fi antiepilepticele pot fi responsabile de o adenopatie.

CÂND TREBUIE SĂ NE NELINIŞTIM?

Dacă suferiţi de o angină şi aveţi ganglioni dureroşi, sau dacă copilul dvs. are ganglionii de la gât puţin umflaţi datorită unei rinofaringite persistente, este inutil să intraţi în panică, nu este nimic grav.

Dacă, din contră, un ganglion este mărit în volum şi vă simţiţi rău, fără a putea să asociaţi aceasta cu o infecţie sau o altă maladie, atunci trebuie să vă prezentaţi la medic. Dacă diagnosticul nu poate fi stabilit imediat, atunci se practică o puncţie ganglionară şi biopsie, care pot permite diagnosticul.

Celulele canceroase pot de asemenea, într-un anumit stadiu al evoluţiei unui cancer al faringelui, să se dezvolte în ganglioni şi să îi facă să se umfle.

Două forme de leucemie se caracterizează printr-o adenopatie: leucemia cronică care survine adesea după vârsta de 50 de ani, şi leucemia acută, care apare de obicei la copii. În ambele cazuri, ganglionii sunt duri la pipăit şi diseminaţi în tot corpul.

Deci, un ganglion umflat şi dureros nu înseamnă nimic grav, dar dacă simptomul persistă nu ezitaţi să consultaţi medicul.