Intoxicaţia cu fosgen

Fosgenul (oxiclorură de carbon, clorură de carbonil, clorură de cloroformil, COCl2) este un gaz incolor, cu miros de fân mucegăit a cărui inhalare poate fi fatală. Fosgenul şi produsele sale rezultate din acţiunea sa (acidul hidrocloric), provoacă iritaţii directe ale mucoaselor incluzând ochii şi tractul respirator. Concentraţiile mari pot provoca arsuri iar contactul cu fosgenul lichid provoacă degerături. Când este refrigerat sau comprimat se lichefiază uşor la un lichid incolor sau galben pal.

Fosgenul este folosit larg în industrie. Este mai dens decât aerul şi se poate acumula în ariile declive. Nu este inflamabil, dar reacţionează puternic cu numeroase substanţe. În mediu umed se hidrolizează formând acid hidrocloric şi bioxid de carbon. În atmosferă fosgenul se degradează lent, putând fi transportat la distanţe mari, sub formă de nori toxici. Fosgenul a fost folosit ca armă chimică de către Germania în primul război mondial împotriva trupelor britanice, în decembrie 1915, s-au folosit 88 de tone care au fost răspândite cauzând 1069 de victime şi 120 de morţi2.

Fosgenul este absorbit prin inhalare şi poate provoca fenomene locale, prin contact, la nivelul ochilor şi al pielii.

Intoxicaţia acută

Deseori, în urma inhalării intoxicaţia poate evolua în trei faze:

Faza iniţială (severitatea acestei faze nu este o indicaţie pentru severitatea intoxicaţiei):

  • iritaţia ochilor, lăcrimare şi blefarospasm;
  • greaţă şi vărsături;
  • disconfort retrosternal, bronhoconstricţie;
  • hipotensiune, bradicardie sau tahicardie;
  • hemoliză şi deces rapid (în expuneri severe).

 

Faza latentă

  • pacientul poate părea complet restabilit;
  • unele simptome pot apărea la efort.

 

Faza edematoasă

  • dispnee;
  • spută seroasă;
  • bronhospasm;
  • necroză bronşică.
  • edem pulmonar non-cardiogen;
  • hipoxie;
  • hipotensiune;
  • tahicardie,
  • Infecţii secundare (ale CRS, pneumonii).
  • deces.

 

La contactul cu fosgen lichid, se pot produce arsuri şi degerături, care pot evolua spre necroză. Asupra ochilor forma gazoasă provoacă iritaţie, lăcrimare, usturime şi durere, iar forma lichidă iritaţie severă, fotofobie, opacifiere corneană şi perforaţii.

Sechele ale intoxicaţiei cu fosgen:

  • dispnee
  • tuse;
  • mai rar emfizem cronic rezidual, bronşită cronică şi fibroză pulmonară;
  • anomalii ale gazelor sanguine (pot persista cca.o lună).

 

Decontaminarea şi primul ajutor

Sunt similare cu cele din intoxicaţia cu clor.

Tratamentul

Trebuie să existe echipament corespunzător de resuscitare.

Severitatea sau durata fazei iniţiale nu reflectă cu precizie potenţialul apariţiei efectelor severe. De aceea, toate persoanele suspectate de expunere la toxic trebuie observate timp de 24 de ore.

Toţi cei expuşi vor evita eforturile fizice (repaus la pat) pentru a nu precipita apariţia edemului pulmonar şi a colapsului.

În general tratamentul este simptomatic şi de susţinere.

  • oxigen
  • bronhodilatatoare
  • ventilaţie mecanică
  • antibiotice
  • pentru leziunile cutanate se îndepărtează hainele şi se spală tegumentele
  • arsurile se tratează simptomatic;
  • spălarea ochilor şi când este cazul, tratament oftalmologic;
  • în paralel se monitorizează gazele din sângele arterial şi funcţia pulmonară şi se fac radiografii toracice.