Mersul pe jos

Mersul pe jos este accesibil tuturor vârstelor, chiar anumitor bolnavi de inimă, bineînțeles, în astfel de cazuri numai cu avizul medicului. În primele zile, ritmul va fi de 5 km/oră, ulterior ajungându-se la 6-7 km/oră. La început vor fi acoperite distanţe mici, de 3-6 km/zi, apoi acestea se vor mări treptat, ajungându-se, după un antrenament îndelungat, la 20-30 km/zi. O astfel de performanţă poate fi atinsă numai de persoanele sănătoase şi foarte bine antrenate. După fiecare 50 de minute de mers se recomandă o pauză de 10 minute, iar după trei ore, una de 30 de minute, timp în care se va sta jos şi se vor consuma sucuri de fructe sau se va lua o gustare (fructe proaspete sau uscate, biscuiţi, pâine, brânză etc.).

Persoanele suferinde sau în vârstă pot parcurge fie 8-10 ore pe săptămână (repartizate în mai multe zile, dimineaţa şi după-amiaza), cu o viteză de 5 km/oră, fie 5 ore pe săptămână cu 6 km/oră, fie doar 3 1/2 ore pe săptămână, cu o viteză de 7 km/oră.

Pentru practicarea mersului pe jos sunt necesari pantofi ușori, elastici și foarte rezistenți. În cazul în care drumurile sunt accidentate se recomandă ghete de baschet pentru protejarea gleznelor atât de solicitate la urcarea sau coborârea pantelor. De asemenea, îmbrăcămintea trebuie să fie cât mai lejeră, din bumbac sau lână subţire care favorizează absorbția transpiraţiei și se usucă rapid.

Mersul pe jos poate fi practicat în afara localităţii, în locuri nepoluate sau prin parcuri şi grădini. Această formă de mişcare contribuie la îmbunătăţirea respiraţiei, circulaţiei sângelui, forţei de contracţie a inimii, precum și la fortificarea mușchilor şi tendoanelor membrelor inferioare. Ca urmare a efortului fizic intens, organismul secretă o mai mare cantitate de endorfine, substanţe care, printre altele, produc şi o uşoară stare de euforie. De aici, buna dispoziţie creată de mersul pe jos, mai ales când se practică în grup, în locuri pitoreşti.

După cum s-a putut observa, mersul pe jos se deosebeşte de plimbările zilnice ale unor persoane, mai ales ale pensionarilor, prin parcuri şi grădini, după masă sau înainte de culcare. Asemenea plimbări au un efect liniştitor, nu însă şi stimulator, întrucât tempoul este lent, de numai 8-4 km/oră sau ceva mai mult.