Pesti – Barbat

Am putea sa ne miram ca intilnim donjuanismul in zodia Pestilor. Casanova avea patru planete in semn, dintre care Venus si Marte; Don Juan spaniolul si ducele de Richelieu aveau soarele in semn. In functie de cele stiute despre aceasta etapa zodiacala, nu-i putem intelege pe acesti „rechini” ai oceanului amoros decit luptindu-se cu lipsa de masura care, negasindu-si un debuseu mai potrivit in calea comunitara sau in elanul mistic, se epuizeaza in colectivitatea feminina, in detrimentul unei intensivitati unitare: iubirea este,pentru nativul din Pesti, marea ocazie de a se revarsa si a se pierde.

Donjuanismul acesta nu este insa decit o exceptie la regula si e mai putini surprinzator sa se constate ca regula ce reprezinta de fapt sotul „cumsecade” daca nu chiar, exagerind pina la caricatura, trasaturile sotului calcat in picioare, ale barbatului victima.

In cele mai multe cazuri, barbatul din Pesti este destul de putin cuceritor. Poate iubi indelung in mod platonic sau fara sa caute sa depaseasca mici familiarisme, justificindu-si rezerva prin timiditate, cind ea provine de fapt din teama de a se fixa, de a se angaja si de a-si lua raspunderi. Teama de a-si pierde libertatea ii confera o atitudine evaziva; iar cind se leaga totusi de cineva tine la „micul sau turn” solitar care, satisfacindu-i dorinta de evadare, ii poate evita o fuga de acasa. Nu lupta impotriva rivalului sau; se da la o parte daca nu i s-a aratat deschis preferinta. Nu alege constient si nu cucereste prin lupta. Se lasa mai degraba ales, ba chiar are nevoie de incurajari ca sa-si continue asiduitatile amoroase. Intuitia il face sa creeze imprejurari favorabile, dar se asteapta ca partenera sa faca cel putin jumatate de drum. Teama de a fi inoportun ii opreste elanul cind nu simte un raspuns imediat. Desi se incalzeste la caldura care i se arata, se si raceste la cel mai mic semn de desprindere. A-l face gelos nu e o tactica buna; se va da in laturi, fara reprosuri nici scene, gata sa-i ureze partenerei sale sa fie fericita, chiar in detrimentul propriei lui fericiri: este capabil de sacrificiu pina la absurd.

Acest barbat-ghicitoare trebuie sa fie inteles fara sa-si puna intrebari, sa se analizeze, nici sa expuna argumente pentru comportamentul sau, oricit de contradictorii i-ar fi atitudinile. Daca i se pun intrebari prea precise, aluneca printre degete si evadeaza din realitate daca este plictisit cu amanuntele practice ale grijilor de zi cu zi. Ii place prea mult sa pluteasca deasupra plictiselilor zilnice; daca il puteti elibera de ele, faceti-o, iar el se va arata si mai agreabil.

Pentru cea care a patruns in universul lui, nu este omul sa ridice probleme, iar viata conjugala pe care o ofera e simpla si usoara, fiindca e tolerant si se lasa dus. Cum adesea este si gurmand, pregatiti-i o masa buna. E capabil sa va copleseasca de mici atentii: flori, bomboane… Sa nu fiti totusi deceptionata daca nu se gindeste de la sine sa va ofere un obiect de valoare: pentru el, cadoul conteaza mai mult ca gest ori marturie de afectiune, decit ca obiect pretios; ceea ce va ofera are intotdeauna mai mult sau mai putin o semnificatie personala si uneori chiar simbolica. Va va invita sa frecventati gradinile lui preferate, locurile inflorite sau sa faceti plimbari pe malul apei sa pescuiti, sa admirati oceanul. Se va gindi mai putin sa straluceasca in societate; intr-un mediu in care nu se simte in largul sau, tace sau nu vorbeste decit strict despre subiectele pe care le cunoaste bine.

Cind nimic nu ii impiedica evolutia, este un partener devotat, care se daruieste pina la uitarea de sine: e capabil sa sacrifice totul partenerei sale. Exista chiar la el un soi de instinct care il indeamna sa faca pe ciinele Saint-Bernard: nimeni nu e mai sensibil ca el la mitul salvator si izbavitor al dragostei. Van Gogh (conjunctie dominanta Venus-Marte in Pesti) intilneste pe strada o prostituata, Christine, urita, beata si gravida; o ia la el; acestei femei, cea mai putin demna de dragoste, ii va darui timp de doi ani toata iubirea de care e in stare. Vigny (Luna-Venus-Jupiter in Pesti) se casatoreste, fara sa o iubeasca insa, cu Delphine Gay care acumuleaza toate disgratiile; curind, femeia se imbolnaveste; el ii va purta un mare devotament de infirmier si va face din ea eroina din Eloa, tema insasi a femeii izbavitoare. Alt Scorpion-Pesti (Luna-Venus-Jupiter in ultimul semn), Edgar Allan Poe, nu poate iubi decit femei bolnave pe care le conduce la mormint, ca sotia sa, Virginia, care il fascineaza prin lenta evolutie a ftiziei ei. Si iata-1 si pe Victor Hugo, cu tripla sa conjunctie Soare-Venus-Pluto in zodie. Cu el, latura mistica predomina; casatoria este un act religios, iar amantul este dublat de rolul de preot. Marea dragoste a vietii lui se adreseaza Juliettei Drouet, femeia ratacita si plina de datorii (el va munci noaptea ca sa i le plateasca) pe care vrea s-o salveze.

Tema dragostei izbavitoare domina in opera sa: eroul din Marion Delorme se indragosteste de o curtezana si o salveaza prin iubire; in Descoperirile lui Gallus, seniorul este destinat fetei sarace si in mizerie… Femeile dezavantajate de o nenorocire ori de o infirmitate fizica sint sigure ca pot gasi in lumea masculina a Pestilor suflete sensibile care sa se ataseze de ele, nu in pofida, ci din cauza, tocmai, a nenorocirii sau infirmitatilor…

La limita, barbatul respectiv poate darui iubirea mistica sau acea comuniune care, de la femeie la el, ii face sa participe la intreaga umanitate si ii leaga de fortele spirituale cele mai elevate. Fervoarea sa poate fi un cint mistic, o adoratie religioasa, o aspiratie mintuitoare, o izbavire sau o inaltare la sublim. Femeia il va dirija, dar el o va antrena dincolo de ea insasi si chiar de el. Desigur, exemplul este destul de nefericit, dar nu ne putem impiedica sa nu ne gindim la Auguste Comte (Venus-Pesti in trigon cu Neptun) care, pe pragul nebuniei, o zeifica pe Clotilde de Vaux, dedica pasiunii sale un adevarat cult, facind din a sa „Stapina a Omenirii” o noua religie