Plânsul bebelușului

În primul an este mai mult ca sigur că bebelușul va plânge mai mult. Pentru început este unica lui modalitate de a comunica nevoile pe care le are.

Cauzele plânsului

Condițiile de mediu: dacă în cameră este prea cald sau prea uscat copilul va avea un disconfort (va fi sâcâit) pe care îl va exprima prin plâns. Dacă aveți un termometru de cameră, aveți grija ca temperatura să nu crească peste 22-24 de grade Celsius. Dacă aerul este prea uscat puneți un vas cu apă pe calorifer sau sobă. Dacă temperatura în cameră este prea ridicată aerisiți camera mai des și nu îmbrăcați prea gros copilul. Dacă în casă este prea frig, îmbrăcați copilul în mod normal și „purtați-l” pe dumneavoastră într-o basma mai mare (sling), rucsac, în față sau în spate. Este o metodă foarte bună de a menține căldura corpului copilului și prin faptul că „stă sus” vede mai multe lucruri și este stimulat mai mult.

Această metodă, numită și metoda cangur, se recomandă mai ales pentru îngrijirea prematurilor, care au nevoie de mai multă căldură decât sugarii născuți la termen și cu greutate normală.

Dezbrăcarea-îmbrăcarea: în general sugarilor nu le place să fie manipulați, mai ales pentru îmbrăcare; de aceea încercați să reduceți cât mai mult aceste manevre, până în momentul în care sugarul se va obișnui cu ele și le va accepta mai ușor.

Disconfortul datorat îmbrăcămintei: verificați dacă nu trebuie schimbate scutecele și dacă hainele nu sunt prea strânse. Dacă îl ustură fundulețul, curățați-l cu atenție și lăsați-l fără scutec pentru restul zilei: întindeți-l pe un prosop sau pe un scutec de bumbac.

Oboseala: unii copii plâng când sunt prea obosiți. Prea multă agitație îl poate face să plângă și mai mult: a-l trece în brațe de la unul la altul, a-i schimba inutil scutecul, a-i tot da să sugă îl pot face să plângă tot mai tare. Dacă nu există o cauză evidentă pentru plâns, o simplă îmbrățișare poate fi de ajuns!

Temperatura: verificați dacă nu cumva i-a crescut temperatura. Cea mai rapidă metodă de verificare a temperaturii este de a pune mâna pe burtica, pe pieptul sau pe ceafa copilului. Certitudinea v-o dă termometrul: cel banal, cu mercur sau cele moderne și sofisticate care se introduc în ureche sau se aplică pe tâmplă. Oricare ar fi modalitatea de măsurare a temperaturii, febră înseamnă ceea ce depășește 38 grade Celsius.

pixabay.com
pixabay.com

Colicile reprezintă o cauză frecventă de plâns la sugarul sub 3 luni. De fapt este dovada unei supărări pe care nu o înțelegem: prea cald, prea uscat, îmbrăcat prea strâns sau prea puțin, o stare de tensiune care plutește în casă, musafiri prea mulți, îngrijorări …și multe altele. Criza de colici se caracterizează printr-un plâns ascuțit, pătrunzător care poate dura ceasuri întregi. Colicile survin în general seara, dar se pot manifesta și în timpul zilei. Copilul e încordat, cu genunchii adunați spre burtică, își freacă piciorușele uneori până își face răni pe glezne. Copilul este de fapt sănătos, nu are diaree, nu varsă, nu are febră, starea lui e bună. Propria dumneavoastră stare poate fi un motiv al indispoziției copilașului. Poate că e seară și sunteți obosită, poate că proasta lui dispoziție vă face iritabilă și astfel apare un „cerc vicios”. știind că adesea copilașul reacționează la starea dumneavoastră, încercați să fiți mai calmă cu el.

Mângâierile ritmice, legănarea sau așezarea pe burta, pe pieptul dumneavoastră sau al tatălui său îl pot ajuta, mai ales dacă este cu pielea goală pe pielea dumneavoastră descoperită; căldura corpului adultului însoțită de căldura afectivă îl vor asigura că totul este în ordine și se va liniști. Medicamentele, ceaiurile nu sunt utile decât pentru dumneavoastră; pentru a vă liniști și a vă convinge că ați făcut ceva, de altfel fără rost și uneori periculos pentru copil! Eventual, dumneavoastră, ca mamă care-și alăptează pruncul, puteți bea ceai contra colicilor; vă hidratează și – indirect – îi face bine și lui.

Foamea: este o cauză destul de frecventă a plânsului copilului dumneavoastră.

Singurătatea: copilul se poate simți singur sau plictisit dacă e lăsat prea mult timp singur când e treaz.

Frica: sugarul se poate speria de un zgomot prea puternic. Pe la 5-6 luni copilul începe să se teamă de străini. Începând cu vârsta de 7-8 luni copilul va fi fericit să exploreze lumea înconjurătoare cu condiția să vă aibă sub ochi. S-ar putea să plângă dacă îl părăsiți sau dacă nu vă mai vede; pe la vârsta de 8 luni anxietatea este mare când copilul nu îi are aproape pe cei dragi. Aveți răbdare cu el și lăsați-l să se obișnuiască încetul cu încetul cu noi situații și cu persoane noi.

Durerea: unii copii plâng mai mult când sunt bolnavi sau când le dau dinții. Dacă vi se pare că al dumneavoastră e bolnav, cereți sfatul medicului.

Dorința de independență va produce deseori neînțelegeri și lacrimi, în special la vârsta de 2 ani. Dacă îi interziceți ceva și se supără atât de tare încât are un acces de furie, în nici un caz nu țipați (nu uitați că va lua și el acest „model”)! Încercați să-i vorbiți, la nevoie să nu-i întrerupeți „criza”, adică să-l lăsați să țipe, chiar să se trântească pe jos, dar fără să afișați o falsă nepăsare care – de fapt – îl poate stimula. Oricum, fiți hotărâtă în interdicția impusă; dacă cedați îi faceți rău.

Frustrarea: când încearcă să facă lucruri care-i depășesc posibilitățile și nu reușește, va putea reacționa prin plâns. A-i distrage atenția e cel mai bun leac: dați-i o jucărie, începeți un joc și va uita repede lacrimile.

Cereți ajutor! Uneori, orice ați face, copilul continuă să plângă. Părinții copiilor care plâng des și prelungit devin foarte nervoși și obosiți. Nu vă luptați singuri cu această problemă! Cereți ajutorul celor din jur.

UNICEF